Glorii Rapidiste

FC RAPID Bucuresti

"Ricci" Auer- Nascut in 1905 la Arad . Din 1936 pana in 1940 joaca la RAPID . Golgeter national in sezonul '39-40. De 2 ori in nationala , a marcat 3 goluri. A decedat in 1977

Bazil Marian - s-a nascut in Uioara-Alba in data de 07.11.1922. Adevenit jucatorul RAPIDului in 1947 si a jucat pana in 1954. Revine la RAPID in 1971-1973, isi trece in palmares Cupa din 1972. Din 1975 revine la RAPID ca antrenor, unde va sta pana in 1978. A fost de 18 ori convocat la echipa nationala si are peste 600 de meciuri in cariera.

Giussy Baratky - Nascut in Oradea la 14.05.1910 , cel ce va deveni cunoscut si ca "Minunea Blonda" a jucat la RAPID intre 1936 si 1944 , dupa care a preluat RAPID-ul ca antrenor pana in 1946. De 20 de ori la nationala , unde a marcat 13 goluri. A decedat in 14.04.1962.

Ionica Bogdan - Nascut la 6 martie 1915, la Bucuresti.Intre 1936-1946, joaca la RAPID , cu o intrerupere de un an '38-'39 , cand a jucat in Franta la Excelsior de Roubaix , in aceiasi echipa cu Helenio Herrera . Golgeterul campionatului in sezonul '40-'41. Are 12 selectii la nationala si 3 goluri.A decedat la 10.07.1992.

Dan Coe - Nascut la 18 septembrie 1941 , in Bucuresti. Din 1956 pana in 1971 a jucat la RAPID. La revenirea in tara , 1974 , Tache Macri nu l-a mai vrut in echipa , spunandu-i ca e prea batran , astfel , poate si acest lucru la indemnat sa paraseasca tara . A decedat la 08.09.1982.

Ion Costea - Nascut la Blaj in 30.04.1913. Jucatorul RAPID-ului intre 1935-1946 .Cel mai bun antrenor de copii si juniori (intre 1955-1974) a dat RAPID-ului , si nu numai , zeci de jucatori .

Vintila Cossini - Nascut in Constanta , la 21.11.1913. A jucat la RAPID intre 1933-1941 , 164 de partide , marcand 7 goluri . Are 25 de prezente in nationala. A decedat la 15.06.2000.

" Sica " Damaschin II - Nascut la 01.09.1963 , in Urziceni . A debut la RAPID in 1985 , iar pana in 1992 , cand s-a retras , a jucat 117 partide , marcand 25 de goluri pentru RAPID.

Nicky Dumitriu - Nascut in Bucuresti la data de 05.11.1942. A inceput la "copii" RAPID-ului pana in 1957 , revenind ca "senior" in 1963. A plecat in 1967 , revenind pentru o noua etapa in perioada 1971-1973. A avut 235 de jocuri in "A" si a marcat 68 de goluri , iar la nationala a adunat 7 prezente , marcand 3 goluri. A fost secundul lui V. Stanescu in editia promovarii din 1983.

Stefan Filote - Nascut in 19.09.1922. la Braila. A jucat la RAPID intre 1942-1957. A debutat la nationala in 1942 adunand 12 selectii. "Cel mai fericit moment a fost in 1942 , cand am castigat Cupa cu 7-1 in finala cu U.Cluj. As vrea sa spun cateva cuvinte despre publicul din GIULESTI . Niste oameni entuziasti , care vin in fiecare saptamana , pe ploaie, lapovita , canicula sau vant naprasnic , sa-si poarte pe aripi echipa spre victorie ." Dupa 1957 a refuzat postul de antrenor, ramanand CFR-ist si RAPID-ist , pur si simplu. Desi mare amator de pescuit , nu cunostea tainele inotului , iar in data de 28.09.1969. , in timpul unei partide de pescuit si-a gasit tragicul sfarsit , in Dunare.

Ioan Goanta - S-a nascut la data de 29.03.1963 in Bistreti-Resita. In 1984 este adus de V.Stanculescu , "secundul" care castigase titlul din 1967 de aceasta data fiind "principal". A debutat in meciul U.Craiova - RAPID 1-1 , in 02.09.1984 . Un mijlocas din galeria lui Dumitru si Dobrin , a fost un adevarat artist pe gazon , punctul maxim al carierei fiind in 26.04.1986 cand in min 75 dupa ce a driblat 3 fundasi si portarul , a marcat golul unei victorii istorice impotriva echipei "securitatii" , dupa ce mai multi jucatori RAPIDisti , inaintea jocului au fost arestati si anchetati pentru un presupus viol , de fapt o incercare de intimidare , pentru a nu indrazni prea mult in meciul ce urma. A aparat culorile RAPIDului in perioada 1984-1993 , cu o intrerupere de un an ( '91-'92 ) , cand a jucat in Israel . A marcat 37 de goluri in 174 de meciuri in divizia A , si a facut parte din lotul olimpic de 8 ori , iar la natioanala a jucat doar 2 meciuri . In 1989 a fost chemat la nationala de E.Jenei , dar din cauza faptului ca inaintea convocarii a jucat in Inter-Toto , in Suedia , unde 3 RAPIDisti au hotarat sa nu se mai intoarca in tara , el fiind capitan , a fost scos vinovat si nu i s-a mai permis sa faca parte din lotul national .

Ilie Greavu - S-a nascut la 19.07.1937 la Sibiu. Intre 1956-1972 a jucat la RAPID. A adunat 294 de jocuri , marcand un gol iar la nationala a jucat de 22 de ori. Din 1972 pana in 1974 a fost vicepresedinte , iar din 1974 a devenit antrenor . Cel poreclit "Cauciuc" pentru detenta sa impresionantă pe vremea cînd juca la RAPID şi la echipa naţională, a zacut într-un pat cu ambele picioare amputate pana a decedat in 2007.

Adrian Iencsi - Nascut la 15.03.1975 , in Piatra Neamt . A venit la RAPID in 1997 si, pana in 2004 a disputat 221 de partide, marcand 20 de goluri. A fost capitan al alb-visiniilor si are in palmares 2 titluri de campion, 2 cupe si o supercupa. In prezent joaca la Ceahlaul .

Ion Ionescu - Nascut in Bucuresti , la 05.04.1938. A inceput fotbalul la RAPID in 1948 , a debutat in 1960 la seniori , unde a jucat de 184 de ori , pana in 1968 , marcand 107 goluri, fiind golgeterul all-time al RAPID-ului. In nationala a evoluat doar de 24 de ori , marcand 5 goluri.

Marian Ionita - Nascut la 07.04.1956 , in Bucuresti . A aparat poarta RAPID-ului din 1973 pana in 1981 , jucand in intreaga cariera de 269 de ori in 'A. Revine in 1997 la RAPID ca antrenor cu portarii pana in 2000, face o pauza pana in 2004 cand revine iar.

Culae Lupescu - Nascut in Bucuresti la 17.12.1940. A jucat la RAPID intre 1962-1972 , 234 de meciuri , marcand 8 goluri. Ca toti RAPID-istii , a avut acces limitat la nationala , doar de 21 de ori. In editia 1979-1980 a fost antrenor principal la RAPID.

Nae Manea - Nascut in Bucuresti , la 11.03.1954. RAPID-ist de copil , a inceput la RAPID in 1967 , debutand in 1974 la seniori , cu o pauza de un an in '80-'81 , a jucat pana in 1987 , 191 de meciuri in "A" doar la RAPID , marcand 38 de goluri . A revenit la RAPID ca antrenor in 1996, unde a alternat ca principal si secund pana in 2001.

Marius Maldarasanu - S-a nascut in Ploiesti , la 19.04.1975. La RAPID joaca din 1998 si este in momentul de fata liderul echipei , chiar daca nu accepta banderola de capitan . A jucat si in strainatate in Turcia, revenind dupa un an.

Sandu Neagu - Nascut la data de 19.07.1948. in Bucuresti .In 1963 a inceput la juniorii RAPID-ului . A debutat la 17 ani la RAPID , unde si-a continuat intreaga cariera de jucator, pana in 1978. A marcat 93 de goluri in 254 de jocuri , fiind selectionat la nationala de 17 ori unde a marcat 4 goluri. Momentul sau de varf a fost Mondialul Mexican , unde a invins de unul singur Cehoslovacia , marcand un gol si obtinand un penalty . Era cea de-a 2 a victorie a Romaniei din istoria participarilor la Cupa Mondiala.

Titus Ozon - Nascut in Bucuresti , la 13.05.1927. A venit la RAPID in 1958 , fiind visiniu pana in 1964 , la RAPID jucand de 79 de ori , inscriind 33 de goluri. Probabil unicul jucator de valoare europeana , care nu a castigat nici un trofeu. Decedat la 24.11.1996.

Daniel Pancu - Nascut la 17.08.1977 , in Iasi. A jucat la RAPID intre 1996-1999 , revenind pentru inca 3 ani in 2000 , pana in 2002 si 2005 -2006. Are in palmares un titlu si 2 Cupe. Este unul din cei mai iubiti jucatori de pe Giulesti.

Marian Rada - " Ultimul mohican cu sange visiniu " Nascut la data de 14.05.1960. Bucuresti . La RAPID este din 1983, cand, dupa promovare, a fost adus de V.STANESCU de la Autobuzul. A jucat la RAPID pana in 1991 , cu o intrerupere de un an in '86-'87 . In divizia "A" a jucat 189 de meciuri si a inscris 18 goluri. In campania pentru pregatirea C.E. din Franta , a fost selectionat de M.Lucescu , impreuna cu portarul I.Manu , dar jucand la RAPID , nu a putut face parte si dintre cei ce au participat la turneul final . A adunat doar 4 selectii la "olimpici" unde a marcat 1 gol si , 1 selectie la "tineret" . Unul din cei mai buni mijlocasi , la inceputul carierei in tricoul visiniu , evidentiat meci de meci , dupa o scurta perioada a fost reprofilat ca fundas central , post pe care a excelat din nou , chiar cu mai mult succes decat inainte. A fost nevoit sa puna capat carierei in urma unei accidentari . Din 1994 revine ca antrenor secund pana in prezent, avand doar 1 an lipsa, 1999-2000, cand secund a fost Manea.

Rica Raducanu - Nascut la 10.05.1946 , in Ialomita. Intre 1965 si 1975 a fost jucatorul RAPID-ului , strangand 199 de jocuri in alb-visiniu , marcand chiar si 3 goluri. 63 de selectii la nationala , a fost unicul portar (sau cel putin primul) surprins in ofsaid in 1974 in jocul contra Farului . Din 1983 a devenit antrenor , in mai multe randuri fiind cooptat in staff-ul RAPID-ului.

Nae Stanciu - Nascut la 13.11.1973 , in Bucuresti. Crescut la RAPID , are cele mai multe jocuri sub tricoul visiniu (323). A debutat in 1989 , la 16 ani , iar pana in 2002 , cand a fost indepartat de Rednic , a inscris si 13 goluri. A fost de asemenea capitan al visiniilor si are in palmares 1 titlu si o cupa.

Valentin Stanescu - "Zimbrul" din Giulesti s-a nascut in Bucuresti la data de 20.11.1922 . Printre cei mai buni portari ai tarii , a jucat la RAPID intre anii 1947-1953 , dar a ramas totdeauna cu inima alaturi de RAPID . A adunat 5 selectii in nationala , iar din 1953 a devenit antrenor . Evident ca a activat din aceasta postura si la RAPID , echipa cu care a castigat primul titlu din istorie in 1967 . Activand ca antrenor intre anii 1963-1968 si 1982-1984 la RAPID , a mai reusit performanta de a castiga 2 Cupe Balcanice ('65-'66) si promovarea dupa 6 ani in 1983 . In perioada 1973-1975 si 1980-1981 , a fost antrenorul nationalei . Este antrenorul cu cele mai bune rezultate din istorie , pe plan intern , avand 3 titluri castigate cu echipe diferite si 5 promovari . A decedat la dat de 04.04.1994. Pentru ai cinsti memoria, clubul a denumit stadionul Giulesti - Valentin Stanescu.

Marius Sumudica - Nascut in 04.03.1971 , in Bucuresti. Desi RAPID-ist de mic, fiind un obisnuit al tribunelor RAPID-ului, a ajuns la echipa sa de suflet de-abia in 1996 , dar numai pentru o jumatate de an. A revenit in 1997 pana in 1999 , cand a plecat in Portugalia , fiind , pentru al 3-lea "mandat" , adus in 2001 , dar in 2002 a fost indepartat de acelasi Rednic. Varful carierei l-a atins in campionatul 1998-1999 , cand se poate spune ca 50% din titlul de campioni ii apartine lui , pe parcursul turului marcand numai goluri ce au insemnat 3 puncte , iar la sfarsitul returului , intr-un meci deosebit de important , a marcat 3 goluri in victoria de la Ploiesti cu Astra , 5-1. In GIULESTI a adunat 96 de partide , inscriind 35 de goluri.

Conducere Rapid

George Copos-Presedinte fondator
Ion Taban-Presedinte Consiliu de Administratie
Constantin Zota-Director general
Grigore Sighitiu-Director general adjunct
Nicolae Manea-Director Tehnic
Cristian Costache-Secretar general
Alexandru Niculescu-Secretar general adjunct
Rasvan Panaitescu-Director comunicare
Mircea Rednic-Antrenor general

Trofee castigate de Rapid

CFR Bucureşti - Ripensia Timişoara 6-5 (2-1,5-5)
20.06.1937 2. Rapid Bucureşti - Ripensia Timişoara 5-1 (1-1)
19.06.1938 3. Rapid Bucureşti - C.A.M. Timişoara 3-2 (2-0)
. Rapid Bucureşti - Sportul Studenţesc Bucureşti 2-0(1-0)
. Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 2-1 (0-0)
. Rapid Bucureşti - Unirea Tricolor Bucureşti 4-3 (1-1)
. Rapid Bucureşti - Universitatea Sibiu 7-1 (1-0)
. Rapid Bucureşti - Jiul Petroşani 2-0 (2-0)
12.07.1975 9. Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 2-1 (0-0,1-1)
. Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
. Rapid Bucureşti – Dinamo Bucureşti 2-1
17.05.2006 12.Rapid Bucureşti – FC Naţional Bucureşti 1-0 (0-0,0-0)







Finale pierdute de Rapid

1. 12.11.1961 Arieşul Turda-Rapid 2-1 (0-1)
2. 08.07.1962 Steaua Bucureşti - Rapid 5-1 (2-1)
3. 16.06.1968 Dinamo Bucureşti - Rapid 3-1 (0-0,1-1)
4. 21.06.1995 Petrolul Ploieşti - Rapid 1-1 (0-0, 1-1) / 5-3 ld
5. 16.06.1999 Steaua Bucureşti - Rapid 2-2 (0-0,2-2) / 4-2 ld


SEZOANE

Sezonul 1933-1934

1. 01.04.1934-şaisprezecimi de finală: Cluj: România Cluj - CFR Bucureşti 1-2 (0-1)
2. 01.05.1934-optimi de finală: Bucureşti: CFR Bucureşti - AMEF Arad 2-4 (1-2)

Sezonul 1934-1935

3. 24.03.1935-şaisprezecimi de finală: Simeria: CFR Simeria - CFR Bucureşti 2-4 (1-2)
4. 07.04.1935-optimi de finală: Sibiu: SG Sibiu - CFR Bucureşti 1-4 (1-1)
5. 23-04.1935-sferturi de finală: Bucureşti: CFR Bucureşti - Phoenix Baia Mare 4-2 (1-0)
6. 30.05.1935-semifinale: Bucureşti: CFR Bucureşti - ILSA Timişoara 3-2 (2-1)
Au marcat: Attila (27, 51), Barbu (34)
CFR: Theimler - Roşculeţ, Ujlaky - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu, Gaiducovici, Medve, Attila
7. 06.06.1935 - FINALA CFR Bucureşti - Ripensia Timişoara 6-5 (2-1,5-5)
Stadion: ONEF
Arbitri: Denis Xifando - Ion Ceaureanu, Mielu Petrescu
Au marcat: Attila (34), Strock (37), Georgescu (55, 61, 70), Barbu (97) / Schwartz (41, 47), Ujlaky (66-autogol), Dobay (76), Zombory (88-penalty)
CFR: Theimler - Roşculeţ, Ujlaky - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu, Strock, Medve, Attila
Ripensia: Zombory - Burger, Hocksary - Deheleanu, Kotormany, Lakatos - Bindea, Beke, Ciolac, Schwartz, Dobay

Sezonul 1935-1936

8. 22.03.1936-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: CFR Bucureşti - Ripensia Timişoara 2-3 (1-0)

Sezonul 1936-1937

9. 21.03.1937-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - CA Oradea 3-1 (1-1)
10. 25.04.1937-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Jahn Cernăuţi 7-3 (5-1)
11. 09.05.1937-sferturi de finală: Cluj: Victoria Cluj - Rapid Bucureşti 2-3 (2-0)
12. 30.05.1937-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 5-1 (2-1)
Au marcat: Baratky (2, 80, 87), Moldoveanu (35, 67) Rapid: Lăpuşneanu - Wetzer II, Roşculeţ - Vintilă, Răşinaru, Raffinsky - Auer, Moldoveanu, Baratky, Barbu II, Bogdan
13. 20.06.1937 - FINALA
Rapid Bucureşti - Ripensia Timişoara 5-1 (1-1)
Stadion: ANEF (15.000 spectatori)
Arbitru: Denis Xifando
Au marcat: Auer (4), Dobay (40), Moldoveanu (69, 75), Baratky (72, 86) Rapid: Rădulescu - Wetzer II, Roşculeţ - Vintilă, Răşinaru, Cuedan - Auer, Moldoveanu, Baratky, Barbu II, Bogdan
Ripensia: Pavlovici - Burger, Agner - Lazăr, Kotormany, Deheleanu - Bindea, Oprean, Ciolac, Schwartz, Dobay

Sezonul 1937-1938

14. 14.11.1937-şaisprezecimi de finală Arad: AMEF Arad - Rapid Bucureşti 0-2 (0-1)
15. 26.03.1938-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Telefon Club Bucureşti 3-0 (1-0)
16. 01.05.1938-Sferturi de finală: Timişoara: Chinezul Timişoara - Rapid Bucureşti 3-5 (0-2)
17. 15.05.1938-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 2-1 (1-1,1-1)
Au marcat: Auer (18), Baratky (100)
Rapid: Negru - Wetzer II, Roşculeţ - Vintilă, Răşinaru, Raffinsky - Bogdan, Moldoveanu, Auer, Baratky, Cuedan
-meci contestat şi rejucat-
18. 21.05.1938-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 4-2 (2-0)
Au marcat: Auer, Baratky
Rapid: Negru - Wetzer II, Roşculeţ - Vintilă, Răşinaru, Raffinsky - Bogdan, Moldoveanu, Auer, Baratky, Cuedan
19. 19.06.1938 - FINALA
Rapid Bucureşti - CAM Timişoara 3-2 (2-0)
Stadion: Giuleşti (7.000 spectatori)
Arbitru: Denis Xifando
Au marcat: Auer (9), Cuedan (39), Reuter (70), Raffinsky (80 pen.), Gerber (86)
Rapid: Negru - Wetzer II, Roşculeţ - Vintilă, Răşinaru, Raffinsky - Bogdan, Moldoveanu, Auer, Lengheriu, Cuedan
CAM: Eichler - Gerber, Galgocz - Farago, Kohn, Janossy - Bucher, Toth-Bedo, Reuter, Zsizsik, Perszem

Sezonul 1938-1939

20. 13.11.1938-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Ripensia Timişoara 3-1 (1-0)
21. 19.03.1939-optimi de finală: Galaţi: DVA Galaţi - Rapid Bucureşti 0-6 (0-3)
22. 24.06.1939-sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Unirea Tricolor 2-1 (1-1,1-1)
23. 02.07.1939-semifinale: Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 2-0 (1-0)
Au marcat: Baratky (27), Bogdan (72)
Rapid: Rădulescu - Marton, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Costea - Sipoş, Moldoveanu, Baratky, Gavrilescu, Bogdan
24. 09.07.1939 - FINALA
Rapid Bucureşti - Sportul Studenţesc 2-0 (1-0)
Stadion: Venus
Arbitru: Emil Kroner
A marcat: Baratky (29, 70)
Rapid: Rădulescu - Lengheriu, Marton - Vintilă, Răşinaru, Costea - Sipoş, Auer, Baratky, Gavrilescu, Bogdan
Sportul: Constantinescu – Duce Coe, M. Rădulescu - Dumitrescu, Drăgan, Grecu - Angheloiu, Mihăilescu, Remus, Ştefănescu, Gh. Popescu

Sezonul 1939-1940

25.08.09.1939-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Socec Lafayette Bucureşti 5-2 (4-0)
26. 27.02.1940-optimi de finală: Constanţa: AS Constanţa - Rapid Bucureşti 0-3 (forfait)
27. 17.03.1940-sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - FC Ploieşti 2-0 (2-0)
28. 28.04.1940-semifinale: Brăila: FC Brăila - Rapid Bucureşti 0-2 (0-2)
Au marcat: Baratky (3), Sipoş (14)
Rapid: Rădulescu - Marton, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu - Sipoş, Bogdan, Baratky, Auer, Căpuşan
29. 30.04.1940 - FINALA
Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 2-2 (2-1,2-2)
Stadion: ANEF
Arbitru: Emil Kroner
Au marcat: Baratky (22), Sipoş (33), Iordache (42), Ploeşteanu(86)
Rapid: Rădulescu - Marton, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu - Sipoş, Florian, Baratky, Auer, Bogdan
Venus: David - Sfera, Negrescu - Demetrovici, Juhasz, Lupaş - Orza, Ploeşteanu, Iordache, Bodola, Ene
-meciul s-a rejucat-
30. 09.06.1940 - FINALA
Venus Bucureşti - Rapid Bucureşti 4-4 (3-2, 4-4)
Stadion: ANEF
Au marcat: Humis (5, 18), Gavrilescu (8), Baratky (10 pen.), Orza (16), Bodola (52), Sipoş (61), Auer (79)
Rapid: Negru - Marton, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu - Sipoş, Gavrilescu, Auer, Baratky, Bogdan
Venus: David - Sfera, Negrescu - Demetrovici, Juhasz, Lupaş - Orza, Ploeşteanu, Humis, Bodola, Iordache
-meciul s-a rejucat-
31. 27.10.1940 - FINALA
Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 2-2 (0-0,1-1)
Stadion: Giuleşti
Arbitru: Tică Iliescu
Au marcat: Baratky (58, 93), Iordache (85), Eisenbeisser (103)
Rapid: Negru - Slivăţ, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu - Sipoş, Bogdan, Baratky, Gavrilescu, Auer
Venus: David - Crum, Negrescu - Brandabura, Eisenbeisser, Lupaş - Ene, Ploeşteanu, Humis, Vâlcov, Iordache
-meciul s-a rejucat-
32. 08.11-1940 - FINALA
Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 2-1 (0-0)
Stadion: ANEF
Arbitru: Mielu Petrescu
Au marcat: Baratky (57), Gavrilescu (74), Eisenbeisser (86)
Rapid: Sadowski - Slivăţ, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Moldoveanu - Sipoş, Bogdan, Baratky, Gavrilescu, Jurcă
Venus: David - Sfera, Negrescu - Brandabura, Eisenbeisser, Lupaş - Ene, Ploeşteanu, Humis, Vâlcov, Iordache

Sezonul 1940-1941

33. 16.10.1940-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - FC Leonida Bucureşti 4-2 (3-1)
34. 23.04.1941-optimi de finală: Galaţi: Gloria CFR Galaţi - Rapid Bucureşti 0-3 (0-2)
35. 25.05.1941: sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Juventus Bucureşti 5-1 (1-0)
36. 11.06.1941-semifinale: Venus Bucureşti - Rapid Bucureşti 2-4 (0-1)
Au marcat: Vintilă (32), Ritter (68), Baratky (78)
Rapid: Sadowski - Lengheriu, Moldoveanu - Vintilă, Răşinaru, Wetzer III - Sipoş, Ritter, Baratky, Gavrilescu, Bogdan
37. 07.09.1941 - FINALA
Rapid Bucureşti - Unirea Tricolor Bucureşti 4-3 (1-1)
Stadion: ANEF (9.000 spectatori)
Arbitri: Mielu Petrescu - Ştefan Alexandriu, Ştefan Fianu
Au marcat: Florian (4), Cricitoiu (31, 55, 75), Baratky (48), Bogdan (49, 52)
Rapid: Sadowski - Ghiuriţan, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, Wetzer III - Sipoş, Moldoveanu, Baratky, Florian, Bogdan
Unirea: Cristea - Iliescu, Marinescu - Florea, Anghelache, Paraschiva - Bodea, Dumitrescu, Niculescu, Cârjan, Cricitoiu

Sezonul 1941-1942

38. 24.05.1942-optimi de finală: Turnu Severin: CFR Turnu Severin - Rapid Bucureşti 0-1 (0-0)
39. 28.06.1942-sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Unirea Tricolor Bucureşti 2-2 (2-1)
-meciul s-a rejucat-
40. 17.07.1942-sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Unirea Tricolor Bucureşti 1-0 (0-0)
41. 19.07.1942-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Venus Bucureşti 7-2 (1-2)
Au marcat: Filote (23, 86), Bogdan (46, 77), Baratky (69), Florian (76), Sipoş (81)
Rapid: Sadowski - Ghiuriţan, Wetzer III - Costea, Răşinaru, Florian - Sipoş, Gavrilescu, Baratky, Filote, Bogdan
42. 09.08.1942 - FINALA
Rapid Bucureşti - Universitatea Sibiu 7-1 (1-0)
Stadion:
Arbitru: Mielu Petrescu
Au marcat: Floran (16), Gavrilescu (47, 52, 86), Moldoveanu (53), Filote (75, 77), Medrea III (63)
Rapid: Sadowski - Ghiuriţan, Wetzer III - Costea, Răşinaru, Moldoveanu - Bogdan, Filotti, Florian, Gavrilescu, Tănăsescu
Universitatea: Boroş - Bretoteanu, Medrea II - Chirilă, Muscă, Jifcovici - Moldovean, Coman, Dascălu, Medrea III, Ţăranu

Sezonul 1942-1943

43. 18.04.1943-şaisprezecimi de finală: Turnu Măgurele: Oltul Turnu Măgurele - Rapid Bucureşti 2-5 (1-0)
44. 16.05.1943-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Juventus Bucureşti 4-0 (1-0)
45. 02.08.1943-sferturi de finală Bucureşti: Rapid Bucureşti - Gloria CFR Galaţi 3-1 (2-1)
46. 09.08.1943-semifinale: Bucureşti: Sportul Studenţesc - Rapid Bucureşti 2-1 (1-1)
A marcat: Gavrilescu
Rapid: Sadowski - Ghiuriţan, Wetzer III - Costea, Răşinaru, Moldoveanu - Bogdan, Filote, R. Florian, D. Gavrilescu, Fl. Tănăsescu

Sezonul 1943-1944

47. 05.03.1844-şaisprezecimi de finală: Braşov: ACFR Braşov - Rapid Bucureşti 0-3 (0-0)
-competiţie suspendată din cauza războiului-

Sezonul 1947-1948

48. 17.03.1948-şaisprezecimi de finală: Moreni: Astra Română Moreni - CFR Bucureşti 0-5 (0-3)
49. 21.04.1948-optimi de finală: Piteşti: Ţesătoria Română Piteşti - CFR Bucureşti 1-0 (1-0)

Sezonul 1948-1949

50. 04.09.1949-şaisprezecimi de finală: Galaţi: CFR Galaţi - CFR Bucureşti 0-2 (0-1)
51. 06.11.1949-optimi de finală: Ploieşti: Concordia Ploieşti - CFR Bucureşti 1-2 (0-0,1-1)
52. 11.12.1949-sferturi de finală: Bucureşti: CSCA Bucureşti - CFR Bucureşti 2-1 (1-1)

Sezonul 1950

53. 02.07.1950-şaisprezecimi de finală: Turnu Măgurele: Unirea Turnu Măgurele - Locomotiva Bucureşti 3-9 (1-4)
54. 17.08.1950-optimi de finală: Braşov: Dinamo Braşov - Locomotiva Bucureşti 4-3 (4-0)

Sezonul 1951

55. 27.06.1951-şaisprezecimi de finală: Giurgiu: Spartac Giurgiu - Locomotiva Bucureşti 0-7 (0-1)
56. 01.07.1951-optimi de finală: Câmpina: Flacăra Poiana Câmpina - Locomotiva Bucureşti 1-1 (1-0,1-1)
57. 05.09.1951-sferturi de finală: Bucureşti: Locomotiva Bucureşti - Flacăra Mediaş 0-1 (0-1)

Sezonul 1952

58. 07.09.1952-şaisprezecimi de finală: Craiova: Casa Armatei Craiova - Locomotiva Bucureşti 0-4 (0-2)
59. 01.10.1952-optimi de finală: Bucureşti: Locomotiva Bucureşti - Flacăra Ploieşti 1-3 (0-1)

Sezonul 1953

60. 09.09.1953-şaisprezecimi de finală: Sf. Gheorghe: Flamura Roşie Sf. Gh. - Locomotiva Bucureşti 0-5 (0-1)
61. 30.09.1953-optimi de finală: Bacău: Dinamo Bacău - Locomotiva Bucureşti 1-1 (0-1, 1-1)
62. 21.10.1953-sferturi de finală: Târgu Mureş: Locomotiva Tg. Mureş - Locomotiva Bucureşti 2-2 (1-1,1-1)
63. 15.11.1953-semifinale:
Bucureşti: CCA Bucureşti - Locomotiva Bucureşti 1-0 (1-0)
Locomotiva: Dungu - Androvits, Szalocki - Lungu, Ferenczi, Ruzici (Macri) - Roman, B.Marian, Sever, Iordache, Filote.

Sezonul 1954

64. 11.08.1954-şaisprezecimi de finală: Moineşti: Flacăra Moineşti - Locomotiva Bucureşti 0-4 (0-2)
65. 20.10.1954-optimi de finală: Sibiu: Progresul Sibiu - Locomotiva Bucureşti 1-4 (1-1)
66. 28.11.1954-sferturi de finală: Bucureşti: CCA Bucureşti - Locomotiva Bucureşti 1-0 (0-0)

Sezonul 1955

67. 13.10.1955-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Locomotiva Bucureşti - Locomotiva Constanţa 3-2 (2-1,2-2)
68. 02.11.1955-optimi de finală: Bucureşti: Locomotiva Bucureşti - Flacăra Ploieşti 2-1 (0-0)
69. 23.11.1955- sferturi de finală: Arad: Flamura Roşie Arad - Locomotiva Bucureşti 1-1 (1-0,1-1)
70. 11.12.1955-semifinale: CCA Bucureşti - Locomotiva Bucureşti 4-0 (0-0)
Locomotiva: L. Coman - Garbeloti, Vărzan - Keresztes, Ferenczi, Macri - Călin, Roman, Olaru, Zeană, Filote. Antrenor: Francisc Ronnay

Sezonul 1955-1956

71. 13.09.1956-şaisprezecimi de finală: Moreni: Flacăra Moreni - Locomotiva Bucureşti 0-5 (0-0)
72. 18.10.1956-optimi de finală: Bucureşti: Dinamo 6 Bucureşti - Locomotiva Bucureşti 0-5 (0-2)
73. 25.11.1956-sferturi de finală: Bucureşti: Locomotiva Bucureşti - Energia Ploieşti 3-1 (0-1,1-1)
74. 06.12.1956-semifinale: Câmpia Turzii: Energia Câmpia Turzii - Locomotiva Bucureşti 2-0 (1-0)
Locomotiva: Dungu - Dodeanu, Stancu, Vărzan - Neamţu, Ferenczi - Copil, Seredai, Ene, Georgescu, Filote. Antrenor : Francisc Ronnay

Sezonul 1957-1958

75. 06.04.1958-şaisprezecimi de finală: Focşani: Dinamo Bacău - Rapid Bucureşti 0-1 (0-0)
76. 27.04.1958-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Dinamo Obor Bucureşti 2-1 (0-0)
77. 25.05.1958-sferturi de finală: Constanţa: Progresul Bucureşti - Rapid Bucureşti 2-0 (2-0)

Sezonul 1958-1959

78. 08.03.1959-şaisprezecimi de finală: Ploieşti: Metalul Târgovişte - Rapid Bucureşti 1-2 (0-1)
79. 01.04.1959-optimi de finală: Ploieşti: Rapid Bucureşti - Farul Constanţa 3-2 (0-1)
80. 20.05.1959-sferturi de finală: Arad: Rapid Bucureşti - Aurul Brad 3-0 (1-0)
81. 03.06.1959-semifinale: Bucureşti: Dinamo Bucureşti - Rapid Bucureşti 5-3 (4-0)
Au marcat: Georgescu (47, 54), G.Ene (63)
Rapid: Todor - Dodeanu, Stancu, Macri - Bodo, Neamţu - Copil, Ozon, Ene, Georgescu, Văcaru. Antrenor: Francisc Ronnay

Sezonul 1959-1960

82. 29.11.1959-şaisprezecimi de finală: Brăila: Dinamo Galaţi - Rapid Bucureşti 1-3 (0-1)
83. 6.12.1959-optimi de finală: Bucureşti: AS Pompierul Bucureşti - Rapid Bucureşti 1-0 (1-0)

Sezonul 1960-1961

84. 20.04.1961-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Metalul Bucureşti 3-1 (1-0)
85. 30.08.1961-optimi de finală: Constanţa: Rapid Bucureşti - Petrolul Ploieşti 3-1 (2-1)
86. 18.10.1961-sferturi de finală: Ploieşti: Rapid Bucureşti - Steagul Roşu Braşov 5-1 (3-1)
87. 22.10.1961-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - CCA Bucureşti 2-0 (1-0)
Au marcat: Balint (13), Kraus (75)
Rapid: Dungu - Greavu, Motroc, Macri - Neacşu, Langa - Kraus, Balint, Ozon, Georgescu, Dulgheru (74 I. Ionescu). Antrenor: Ion Mihăilescu
88. 12.11.1961-FINALA
Arieşul Turda - Rapid Bucureşti 2-1 (0-1)
Stadion: Republicii
Arbitru: Nicolae Mihăilescu
Au marcat: Băluţiu (50-penalty şi 51) / N. Georgescu (24) Arieşul: Suciu - Pantea, Zăhan, Vădan - Luparu, Onacă - Mărgineanu, Pârvu, Ursu, Băluţiu, Husar. Antrenor: Ştefan Wetzer
Rapid: Dungu - Greavu, Motroc, Macri - Langa, Koszka - Kraus, Balint, Ozon, Georgescu, Dulgheru (Văcaru). Antrenor: Ion Mihăilescu
Eliminat: Macri (88)

Sezonul 1961-1962

89. 20.05.1962-şaisprezecimi de finală: Mediaş: CSM Mediaş - Rapid Bucureşti 0-3 (0-0)
90. 24.05.1962-optimi de finală: Galaţi: Rapid Bucureşti - Laminorul Roman 10-0 (6-0)
91. 17.06.1962-sferturi de finală: Braşov: Rapid Bucureşti - Metalul Târgovişte 3-0 (2-0)
92. 27.06.1962-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Progresul Bucureşti 4-0 (1-0)
Au marcat: Georgescu (20), I. Ionescu (61, 88), Năsturescu (63) Rapid: Dungu - Greavu, Motroc, Macri - Neacşu, Gherghina - Năsturescu, Ozon, I. Ionescu, Georgescu, Dinu. Antrenor: Ion Mihăilescu

93. 08.07.1962 - FINALA:
Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 5-1 (2-1)
Stadion: 23 August
Arbitru: Alexandru Toth
Au marcat: Mateianu (11), Ozon (15), Voinea (40), Constantin (47, 64), Raksi (85)
Steaua: Voinescu - Zavoda, Cojocaru, Staicu - Ienei, Crişan - Raksi, Constantin, Voinea, Mateianu, Tătaru. Antrenor: Gheorghe Popescu
Rapid: Dungu (46 Todor) - Greavu, Motroc, Macri - Neacşu, Gherghina - Năsturescu, Ozon, I. Ionescu, Georgescu (46 Balint), Codreanu. Antrenor: Ion Mihăilescu

Sezonul 1962-1963
94. 10.04.1963-şaisprezecimi de finală: Medgidia: IMU Medgidia - Rapid Bucureşti 0-3 (0-2)
95. 27.06.1963-optimi de finală: Bucureşti: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 7-2 (4-1)

Sezonul 1963-1964

96. 01.03.1964-şaisprezecimi de finală: Carei: Recolta Carei - Rapid Bucureşti 0-4 (0-2)
97. 04.06.1964-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Flacăra Roşie Bucureşti 8-0 (1-0)
98. 02.07.1964-sferturi de finală: Bucureşti: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 2-1 (1-1)

Sezonul 1964-1965

99. 08.03.1965-Şaisprezecimi de finală: Galaţi: Siderurgistul Galaţi - Rapid Bucureşti 0-3 (0-1)
100. 17.03.1965-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - CFR Roşiori 5-0 (3-0)
101. 30.06.1965-sferturi de finală: Târgovişte: Dinamo Piteşti - Rapid Bucureşti 1-1 (0-1,1-1)
-s-a calificat Dinamo Piteşti-

Sezonul 1965-1966
102. 09.03.1966-şaisprezecimi de finală: Petroşani: Jiul Petrila - Rapid Bucureşti 1-1 (1-1,1-1)
103. 11.05.1966-optimi de finală: Bacău: Rapid Bucureşti - CSMS Iaşi 2-0 (0-0)
104. 22.06.1966-sferturi de finală: Piteşti: Rapid Bucureşti - Petrolul Ploieşti 2-0 (1-0)
105. 13.07.1966-semifinale: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 3-0 (1-0)
Rapid: Răducanu - Lupescu, Motroc, Dan Coe (65 M. Mihai), Greavu - Jamaischi, Georgescu - Kraus, Dumitriu, I. Ionescu, Codreanu. Antrenor: Valentin Stănescu

Sezonul 1966-1967

106. 05.03.1967-şaisprezecimi de finală: Brăila: Progresul Brăila - Rapid Bucureşti 0-1 (0-1)
107. 05.04.1967-optimi de finală: Piteşti: Rapid Bucureşti - Minerul Lupeni 6-0 (4-0)
108. 03.05.1967-sferturi de finală: Timişoara: Rapid Bucureşti - Farul Constanţa 3-0 (3-0)
109. 28.06.1967-semifinale: Bacău: Foresta Fălticeni - Rapid Bucureşti 1-0 (1-0)
Rapid: Răducanu - Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu - Dinu, Jamaischi - Năsturescu (56 Kraus), Dumitriu, I. Ionescu, Codreanu. Antrenor: Valentin Stănescu

Sezonul 1967-1968

110. 03.03.1968-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Dinamo Obor Bucureşti - Rapid Bucureşti 0-2 (0-1)
111. 03.04.1968-optimi de finală: Piteşti: Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 3-0 (2-0)
112. 17.04.1968-sferturi de finală: Braşov: Rapid Bucureşti - Politehnica Iaşi 2-0 (0-0)
113. 12.06.1968-semifinale: Cluj: Rapid Bucureşti - Vagonul Arad 2-0 (2-0)
Au marcat: Codreanu (26), Dumitriu (61) Rapid: Răducanu - Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu - Dumitru, Jamaischi - Năsturescu, Dumitriu (67 Neagu), I. Ionescu, Codreanu. Antrenor: Valentin Stănescu
114. 16.06.1968 - FINALA
Dinamo Bucureşti - Rapid Bucureşti 3-1 (0-0,1-1)
Stadion: 23 August
Arbitri: Vasile Dumitrescu - Mircea Bică, Constantin Bărbulescu
Au marcat: Năsturescu (70), Dumitrache (78), Lucescu (115, 116)
Rapid: Răducanu - Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu - Dumitru, Jamaischi - Năsturescu, Neagu, I. Ionescu (68 Petreanu), Codreanu. Antrenor: Valentin Stănescu
Dinamo: Niculescu - Popa, Nunweiler, Dinu, Ştefan - Ghergheli, Stoenescu - Pârcălab, Nagy (77 Lucescu), Dumitrache, Haidu. Antrenor: Bazil Marian

Sezonul 1968-1969

115. 05.03.1969: şaisprezecimi de finală: Giurgiu: Dunărea Giurgiu - Rapid Bucureşti 2-2 (0-2, 2-2)
116. 12.03.1969: optimi de finală: Râmnicu Vâlcea: Rapid Bucureşti - Jiul Petroşani 2-0 (1-0)
117. 21.05.1969: sferturi de finală: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 3-1 (0-0, 1-1)

Sezonul 1969-1970

118. 27.05.1970-şaisprezecimi de finală: Cluj: CIL Gherla - Rapid Bucureşti 4-3 (3-1)
Sezonul 1970-1971
119. 07.03.1971-şaisprezecimi de finală: Câmpina: IRA Câmpina - Rapid Bucureşti 1-3 (1-2)
120. 24.03.1971-optimi de finală: Turnu Severin: CFR Timişoara - Rapid Bucureşti 0-0
-s-a calificat CFR Timişoara-

Sezonul 1971-1972

121. 01.03.1972-şaisprezecimi de finală: Zlatna: Minaur Zlatna - Rapid Bucureşti 0-0
122. 15.03.1972-optimi de finală: Piteşti: Unirea Drăgăşani - Rapid Bucureşti 0-2 (0-2)
123. 29.03.1972-sferturi de finală: Braşov: Rapid Bucureşti - FC Galaţi 1-0 (0-0,0-0)
124. 28.06.1972-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Metalul Bucureşti 3-2 (1-1)
Au marcat: Lupescu (30), Năsturescu (56), M.Stelian (63)
Rapid: Răducanu - Lupescu, Pop, Muşat, Codrea - Dinu (46 Codreanu), Dumitru - Năsturescu, M. Stelian, Neagu, Angelescu. Antrenor: Bazil Marian
125. 02.07.1972 - FINALA:
Rapid Bucureşti - Jiul Petroşani 2-0 (2-0)
Stadion: 23 August (30.000 spectatori)
Arbitri: Gheorghe Limona - C. Dragotescu, Al. Grigorescu
Au marcat: M.Stelian (3), Neagu (27)
Rapid: Răducanu - Pop, Lupescu, Boc, Codrea - Angelescu, Dumitru - Năsturescu, M. Stelian, Neagu, Codreanu (46 Petreanu). Antrenor: Bazil Marian
Jiul: Suciu - Georgevici, Stocker, Tonca, Dodu - Kotormani, Georgescu - Urmeş (49 Stoian), Mulţescu, Libardi, Făgaş. Antrenor: Eugen Iordache

Sezonul 1972-1973

126. 03.12.1972-şaisprezecimi de finală: Sinaia: Carpaţi Sinaia - Rapid Bucureşti 0-0
127. 30.05.1973-optimi de finală: Galaţi: SC Bacău - Rapid Bucureşti 2-1 (1-0)

Sezonul 1973-1974

128. 21.11.1973-şaisprezecimi de finală: Craiova: Rapid Bucureşti - Chimia Rm. Vâlcea 3-4.(0-0,0-0) l.d

Sezonul 1974-1975

129. 13.11.1974-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Dinamo Bucureşti 2-1 (2-0)
130. 27.11.1974-optimi de finală: Braşov: Rapid Bucureşti - Jiul Petroşani 1-0 (0-0)
131. 11.12.1974-sferturi de finală: Buzău: Rapid Bucureşti - Ceahlăul Piatra Neamţ 1-0 (0-0)
132. 25.06.1975-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Steaua Bucureşti 1-1 (0-0,1-1) / 6-5 l.d.
Au marcat: Sătmăreanu ()/ Râşniţă (87). Lovituri de departajare: Râşniţă (1-1), Pop (2-2), Manea (3-3), Petcu (4-4), Râşniţă (5-5), Manea (6-5)
Rapid: Ioniţă - Pop, Grigoraş, F.Marin, Niţă - M.Stelian (55 M. Savu), G. Petcu, Angelescu (77 Râşniţă) - Iordan, Neagu, Manea. Antrenor: Ion Motroc
133. 12.07.1975 - FINALA
Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 2-1 (0-0,1-1)
Stadion: 23 August (30.000 spectatori)
Arbitri: Nicolae Rainea - Constantin Ghiţă, Ion Chilibar
Au marcat: Oblemenco (54), Manea (70, 100)
Rapid: Ioniţă - Pop, Grigoraş, F.Marin, Niţă - Angelescu (46 Savu), M.Stelian (58 Râşniţă), G. Petcu - Iordan, Neagu, Manea. Antrenor: Ion Motroc
Universitatea: Purcaru - Niculescu, Boc, Deselnicu, Berneanu - Ştefănescu (92 Strâmbeanu), Ciupitu, Balaci - Crişan, Oblemenco, Ţarălungă (66 Negrilă). Antrenor: Constantin Cernăianu Eliminări: Deselnicu (62), Neagu (65), Berneanu (65)

Sezonul 1975-1976

134. 29.02.1976-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Politehnica Iaşi 5-3 (0-0,0-0) ld
135. 16.06.1976-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Progresul Bucureşti 1-0 (0-0,0-0)
136. 23.06.1976-sferturi de finală: Bucureşti: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 2-0 (2-0)

Sezonul 1976-1977

137. 08.12.1976-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - FC Constanţa 2-1 (0-1)
138. 27.02.1977-optimi de finală: Câmpina: Rapid Bucureşti - ICIM Braşov 2-1 (1-0)
139. 01.06.1977-sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Automecanica Bucureşti 6-1 (4-0)
140. 15.06.1977-semifinale: Piteşti: Universitatea Craiova - Rapid Bucureşti 1-0 (0-0)
Rapid: Ioniţă - Pop, Pârvu (70 M.Stelian), Niţă, Ad. Dumitru - Râşniţă, Neagu, G. Petcu - Cojocaru, D. Popescu, Manea (58 David). Antrenor: Ion Motroc

Sezonul 1977-1978
Rapid nu a ajuns în «16»- imi

Sezonul 1978-1979
Rapid nu a ajuns în «16»- imi

Sezonul 1979-1980

141. 09.12.1979-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Dinamo Bucureşti 2-1 (0-1,1-1)
142. 24.02.1980-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Metalul Bucureşti 3-2 (0-1,1-1)
143. 16.04.1980-sferturi de finală: Craiova: Rapid Bucureşti - Jiul Petroşani 7-6 (0-0,0-0) ld
144. 28.05.1980-semifinale: Rm. Vâlcea: Politehnica Timişoara-Rapid Bucureşti 1-1 (0-0,1-1) / 4-2 ld
Au marcat: Cojocaru (48), Păltinişan (90). Din lovituri de departajare: Bartales, I. Ion
Rapid: Ioniţă - Mateescu (90 Paraschiv), Puriţ, Pârvu, Ad. Dumitru - G. Petcu, I. Ion, Bartales - Cojocaru (77 Grosu), Şumulanschi, Manea. Antrenor: Ion Ionescu

Sezonul 1980-1981
Rapid nu a ajuns în «16»- imi

Sezonul 1981-1982
145. 02.12.1981-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti – Progresul Bucureşti 3-0 (1-0)
146. 31.03.1982-optimi de finală: Brăila: Gloria Buzău - Rapid Bucureşti 0-1 (0-0)
147. 26.05.1982-sferturi de finală: Rm. Vâlcea: FC Argeş - Rapid Bucureşti 2-1 (1-0)

Sezonul 1982-1983
Rapid nu a ajuns în «16»- imi

Sezonul 1983-1984

148. 07.12.1983-şaisprezecimi de finală: Săcele: Precizia Săcele - Rapid Bucureşti 0-1 (0-1)
149. 03.03.1984-optimi de finală: Piteşti: Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 2-1 (1-0)
150. 20.03.1984-sferturi de finală: Alba Iulia: Corvinul Hunedoara - Rapid Bucureşti 3-1 (1-1,1-1)

Sezonul 1984-1985

151. 29.11.1984-şaisprezecimi de finală: Caracal: Sportul Muncitoresc Caracal - Rapid Bucureşti 0-1 (0-0,0-0)
152. 20.02.1985-optimi de finală: Piteşti: Rapid Bucureşti - Chimia Rm. V. 0-1 (0-0)

Sezonul 1985-1986

153. 04.12.1985-şaisprezecimi de finală: Baraolt: Minerul Baraolt - Rapid Bucureşti 0-3 (0-0)
154. 26.02.1986-optimi de finală: Braşov: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 4-2 (1-0)

Sezonul 1986-1987

155. 10.12.1986-şaisprezecimi de finală: Câmpia Turzii: Ind. Sârmei C. Turzii - Rapid Bucureşti 0-1 (0-1)
156. 27.05.1987-optimi de finală: Sibiu: Rapid Bucureşti - Jiul Petroşani 1-0 (0-0)
157. 16.06.1987-sferturi de finală: Bucureşti: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 1-0 (1-0)

Sezonul 1987-1988

158. 28.02.1988-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - ASA Târgu Mureş 1-0 (1-0)
159. 04.05.1988-optimi de finală: Târgovişte: Rapid Bucureşti - FC Argeş Piteşti 5-4 (0-0,0-0) ld
160. 05.06.1988-sferturi de finală: Bucureşti: Sportul Studenţesc - Rapid Bucureşti 2-0 (1-0)

Sezonul 1988-1989

161. 26.02.1989-şaisprezecimi de finală Roşiori: ROVA Roşiori - Rapid Bucureşti 0-2 (0-2)
162. 08.06.1989-optimi de finală: Tr. Severin: CFR Timişoara - Rapid Bucureşti 1-2 (0-1)
163. 22.06.1989-sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Gloria Buzău 3-0 (1-0)
164. 25.06.1989-semifinale: Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 3-2 (1-1)
Au marcat: Minoiu (31), Damaschin II (52)
Rapid: Barba - Aprodu, Cârstea (62 Craiu), Rada, Vameşu - Constantinovici (46 Drăghici), Estinca, Goanţă, Ciolponea – Damaschin II, Minoiu. Antrenor: Ion Motroc

Sezonul 1989-1990
165. 21.02.1990-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - FC Argeş Piteşti 2-1 (0-0)
166. 28.02.1990-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - FC Farul Constanţa 0-1 (0-1)
Sezonul 1990-1991 167. 12.12.1990-şaisprezecimi de finală: Braşov: Metrom Braşov - Rapid Bucureşti 4-5 (0-0,0-0) ld
168. 27.02.1991-optimi de finală: Câmpulung Muscel: Rapid Bucureşti – Univ. Craiova 2-3 (2-2,2-2)

Sezonul 1991-1992

169. 01.03.1992-şaisprezecimi de finală: Bucureşti: Progresul Bucureşti - Rapid Bucureşti 5-6 (0-1, 1-1) ld
170. 11.03.1992-optimi de finală: Buzău: Rapid Bucureşti - Dacia Unirea Brăila 0-1 (0-1)

Sezonul 1992-1993

171. 28.02.1993-şaisprezecimi de finală: Oneşti: Electromecon Oneşti - Rapid Bucureşti 0-3 (0-1)
172. 17.03.1993-optimi de finală: Braşov: Gloria Bistriţa - Rapid Bucureşti 1-0 (0-0)

Sezonul 1993-1994

173. 07.12.1993-şaisprezecimi de finală: Câmpulung: ARO Câmpulung - Rapid Bucureşti 5-3 (0-0,0-0) ld

Sezonul 1994-1995

174. 26.02.1995-şaisprezecimi de finală: Târgu Mureş: ASA Tg. Mureş - Rapid Bucureşti 1-2 (1-0)
175. 15.03.1995-optimi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Steaua Bucureşti 4-1 (0-1)
176. 12.04 1995-sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - FC Maramureş Baia Mare 4-1 (2-0)
177. 10.05.1995-semifinale/tur: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 2-0 (1-0)
A marcat: I. Chiriţă (23, 61) Rapid: Toader - Stanciu, Matei, Curt, C. Zamfir - Bealcu, Lupu (82 Chebac), Mutică, Constantinovici - Vlădoiu, Chiriţă. Antrenor: Sorin Cârţu
178. 24.05.1995-semifinale/retur: Craiova: Universitatea Craiova - Rapid Bucureşti 0-1 (0-0)
A marcat: Chiriţă (58)
Rapid: Toader - Stanciu, Curt, Bealcu, Matei, C. Zamfir - Chebac (63 Motroc), Lupu, Constantinovici - Chiriţă (78 Frunză), Vlădoiu. Antrenor: Sorin Cârţu
179. 21.06.1995-FINALA
Petrolul Ploieşti - Rapid Bucureşti 1-1 (0-0, 1-1) / 5-3 ld
Stadion: “Naţional”
Arbitri: Ion Crăciunescu - Zoltan Erdei, Nicolae Grigorescu
Au marcat: Andreicuţ (82) / I. Chiriţă (87)
Lovituri de departajare: Zmoleanu (1-0), Lupu (1-1), Grigore (2-1), Chiriţă (2-2), Grama (3-2), Vlădoiu (3-3), Andreicuţ (4-3), Răchită (5-3). A ratat: Frunză
Rapid: Toader - C. Zamfir, Matei, Bealcu, Curt, Vameşu (77 Frunză) - Chebac (58 Mutică), Lupu, Constantinovici - Vlădoiu, I. Chiriţă. Antrenor: Sorin Cârţu
Petrolul: Preda - D.Chiriţă (41 Baştină), O.Grigore, Răchită, Bălăceanu, Leahu - Grama, Pârlog, Abăluţă, Zmoleanu - Zafiris (67 Andreicuţ). Antrenor: Ion Marin

Sezonul 1995-1996

180. 16.12 1995-şaisprezecimi de finală Fălticeni: Foresta Fălticeni - Rapid Bucureşti 5-3 (1-0, 1-1) ld

Sezonul 1996-1997

181. 29.11.1996-şaisprezecimi de finală: Sibiu: FC Inter Sibiu - Rapid Bucureşti 1-0 (0-0)

Sezonul 1997-1998

182. 12.11.1997-şaisprezecimi de finală: Năvodari: A.S. Midia Năvodari - Rapid Bucureşti 0-1 (0-0)
183. 02.12.1997-optimi de finală: Braşov: Rapid Bucureşti - Gaz Metan Mediaş 2-1 (0-0)
184. 25.02.1998-Sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Sportul Studenţesc Bucureşti 1-0 (1-0)
185. 25.03.1998-semifinale: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Dinamo Bucureşti 2-1 (1-0)
Au marcat: Şumudică (38), C. Popa (84) Rapid:Lobonţ - Stanciu, Dulca, Iencsi, Rednic, Nanu - Marinescu, Iftodi, Lupu - Pancu (86 Bundea), Şumudică (82 C. Popa). Antrenor: Mircea Lucescu
186. 06.05.1998 - FINALA
Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 1-0 (0-0)
Stadion: “Naţional”(65.000 spectatori)
Arbitri: Marcel Lică - Patriţiu Abrudan, Nicolae Grigorescu
A marcat: Marinescu (67 penalty)
Rapid: Lobonţ - Nanu, Stanciu, Rednic, Dulca, Bolohan - Iftodi, Bugeanu (76 Bundea), Marinescu - Pancu (64 C.Popa), Şumudică (64 Maier). Antrenor: Mircea Lucescu
Universitatea: T. Lung - Năstăsie, Săndoi, Curt, Iordache - Cristescu (62 Suciu), Vancea, Trică, Frăsineanu (71 Buia) - Ganea, Luţu (71 Cl. Niculescu). Antrenor: Jose Ramon Alesanco
Eliminaţi: Năstăsie (69), Nanu (73), Suciu (73)

Sezonul 1998-1999

187. 21.10.1998-şaisprezecimi de finală: Focşani: Diplomatic Vrancea Focşani - Rapid Bucureşti 1-4 (0-2)
188. 18.11.1998-optimi de finală: Câmpina: Rapid Bucureşti - Cimentul Fieni 3-0 (2-0)
189. 02.12.1998-sferturi de finală/tur: Bistriţa: Gloria Bistriţa - Rapid Bucureşti 1-1(0-0)
190. 09.12.1998-sferturi de finală/retur: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Gloria Bistriţa 2-1 (1-1)
191. 14.04.1999-semifinale/tur: Bucureşti: Rapid Bucureşti - FCM Bacău 1-0 (0-0)
A marcat: Barbu (77)
Rapid: Lobonţ - Iencsi, Rednic, Stanciu - B.Andone, Bundea (46 Pancu), Lupu, Măldărăşanu (77 Maier), Nanu - Şumudică (52 Barbu), Ganea. Antrenor: Nicolae Manea
192. 05.05.1999-semifinale/retur:
Bacău: FCM Bacău-Rapid Bucureşti 2-1 (0-1)
Au marcat: Fl. Petcu (57), Fl.Ganea (73) / Iencsi (7)
Rapid: Lobonţ - Bolohan, Mutică, Rednic, Iencsi (51 D.Chiriţă), Nanu - Măldărăşanu, Lupu, Pancu – C. Barbu (43 Sabău, 61 Bundea), Ganea. Antrenor: Mircea Lucescu
193. 16.06.1999 - FINALA
Steaua Bucureşti - Rapid Bucureşti 2-2 (0-0, 2-2) / 4-2 ld
Stadion: “Naţional”(50.000 spectatori)
Arbitri: Marc Batta - Pierre Ufrasi, Alain Gourdet (Franţa)
Au marcat: Ciocoiu (68), Barbu (71, 81), Belodedici (90)
Lovituri de departajare: Roşu (1-0), Şumudică (1-1), Militaru (2-1), Trică (3-1), Iencsi (3-2), Lincar (4-2). Au ratat: Bundea, Pancu
Rapid: Lobonţ - Bolohan, Stanciu, Rednic, Iencsi, Nanu - Măldărăşanu, Sabău, Lupu (72 Pancu) - Barbu (88 Bundea), Ganea (80 Şumudică). Antrenor: Mircea Lucescu
Steaua: Ritli - Baciu, Duro (84 Trică), Belodedici, Matei, Szekely - Lincar, Dănciulescu (51 Luţu), Roşu – Lăcătuş, Ciocoiu (100 Militaru). Antrenor: Emeric Ienei

Sezonul 1999-2000

194. 21.09.1999-şaisprezecimi de finală: Medgidia: Hondor Agigea - Rapid Bucureşti 3-4 (0-1,1-1) ld
195. 12.10.1999-optimi de finală: Braşov: Rapid - Gloria Bistriţa 1-0 (0-0)
196. 10.11.1999-sferturi de finală Buzău: Rapid Bucureşti - FCM Bacău 2-1 (0-1,1-1)
197. 15.03.2000-semifinală/tur: Craiova: Universitatea Craiova - Rapid Bucureşti 2-0 (1-0)
Rapid: Fl. Rădulescu - D.Chiriţă, Stanciu, Rednic, Mutică, Bolohan - Sabău, Lupu (48 Schumacher, 74 Mărgăritescu), Măldărăşanu - S. Radu, N. Constantin. Antrenor: Mircea Lucescu
198. 12.04.2000-semifinală/retur: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Universitatea Craiova 2-1 (1-0)
Au marcat: S.Radu (31), Bărcăuan (52), Măldărăşanu (71)
Rapid: Fl. Rădulescu - Sabău, Stanciu, Rednic, Mutică, Bolohan (55 Voicu) - Schumacher (81 Maier), Lupu, Măldărăşanu - Dăscălescu (27 N. Constantin), S. Radu. Antrenor: Mircea Lucescu

Sezonul 2000-2001

199. 2000: şaisprezecimi de finală Petroşani: Jiul Petroşani - Rapid Bucureşti 0-4 (0-2)
200. 2000: optimi de finală Baia Mare: FC Baia Mare - Rapid Bucureşti 0-1 (0-1)
201. 2000: sferturi de finală: Bucureşti: Rapid Bucureşti - Dinamo Bucureşti 1-2 (1-0,1-1)
Bilanţ general: 58 ediţii 196 127 28 41 450-213 282

Sezonul 2001-2002

202. 2001: şaisprezecimi Timişoara: “Poli” – Rapid 1-3
203. 2001: optimi Fieni: FC Argeş – Rapid 0-2
204. 2001: sferturi Mediaş: FC Bihor – Rapid 0-5
205. 2002: semifinală-tur Ploieşti: Astra – Rapid 2-2
206. 2002: semifinală-retur Bucureşti: Rapid – Astra 0-0
207. 05.06.2002: FINALA Rapid Bucureşti – Dinamo Bucureşti 2-1 (0-0)
Stadion „Naţional” (40.000 spectatori)
Au marcat: Ilyeş (73), Pancu (83) / Dănciulescu (90)
Rapid: Stelea – Iencsi, Stanciu, Maftei (83 I. Voicu) – Sabău, Măldărăşanu, Ilyeş, Şoavă, Raţ – Pancu (85 Şumudică), Fl. Bratu (66 D. Şerban). Antrenor: Mircea Rednic

Sezonul 2002-2003

208. 2002: şaisprezecimi Bucureşti: Electromagnetica – Rapid 1-5
209. 2002: optimi
Ploieşti: FC Argeş – Rapid 1-1 / 3-1 după loviturile de departajare

Sezonul 2003-2004
210. 2003: şaisprezecimi Tg. Jiu: Pandurii – Rapid 0-3
211. 2003: optimi Bucureşti: FC Oradea – Rapid 0-1
212. 2003: Sferturi-tur Galaţi: Oţelul – Rapid 2-0
213. 2004: sferturi-retur Bucureşti: Rapid – Oţelul 1-0 (0-0)

Sezonul 2004-2005

214. 13.10.2004: şaisprezecimi Brăila: Dacia Unirea – Rapid 1-0 (1-0)

Sezonul 2005-2006

215. 21.09.2005: şaisprezecimi / FCM Reşiţa – Rapid 0-1 (0-0)
216. 26.10.2005: optimi de finală / Cetate Suceava – Rapid 2-3 (0-3)
217. 07.12.2005: sferturi de finală / Politehnica Iaşi – Rapid 0-1 (0-0)
218. 22.03.2006: semifinale (tur) / Rapid – Petrolul Ploieşti 4-1 (1-1)
219. 26.04.2006: semifinale (retur) / Petrolul – Rapid 3-3 (2-1)
220. 17.05.2006: FINALA / Rapid Bucureşti – FC Naţional 1-0 (0-0,0-0)
Stadion „Naţional” (12.000 spectatori). Arbitri: S. Corpodean – A. Oniţa şi I. Popa A marcat: D. Niculae (91)
Rapid: D. Coman – M. Constantin, Maftei/cpt., I. Rada – Bădoi, Grigore (66 Negru), R. Stancu, Karamyan (95 I. Stancu) – Buga, Pancu (56 V. Moldovan) – D. Niculae. Antrenor Răzvan Lucescu
FC Naţional: Nae – Săpunaru, Mehmedovic, Burcă/cpt., Panc – Abiodun, Shroj (63 Ghindeanu), Tameş (32 Mozacu), Bundea (93 D. Marin), Herea - Griffiths. Antrenor Cristiano Bergodi

Sezonul 2006-2007

221. 25.10.2006: şaisprezecimi / C.S.M. Rm. Vâlcea – Rapid 0-4 (0-3)
222. 08.11.2006: optimi de finală / Rapid – Universitatea Craiova 1-0 (1-0)
223. 28.02.2007: sferturi de finală / Rapid – FC Argeş 2-0 (0-0,0-0)
224. 19.04.2007: semifinale / Pandurii Tg. Jiu - Rapid 0-2 (0-1)
225. 26.05.2007: FINALA / FCU „Poli” Timişoara - Rapid Bucureşti 0-2 (0-1)
Stadion „Dan Păltinişanu”, Timişoara (35.000 spectatori). Arbitri: Augustus Constantin – Adrian Vidan şi Cornel Fecioru
Au marcat: Buga (14), Zicu (48)
Cartonaş roşu: Omoduemuke (60)
«Poli» Timişoara: Pantilimon – S. Rădoi, Cânu, McKain, Emeghara – Abiodun, Alexa/cpt, Pleşan (58 Omoduemuke), Torje – Gh. Bucur, Mansour (54 A. Cristea). Antrenor Valentin Velcea
Rapid: Coman – M. Constantin, Maftei/cpt., I. Rada – Bădoi, Grigore, Măldărăşanu (69 C. Lazăr), Perjă – Buga (76 Dică), Zicu – Mazilu (81 V. Moldovan). Antrenor Răzvan Lucescu

Bilanţ general (1933-2007):

Cu 5 rejucări: 225 148 32 45 505-231
Fără rejucări: 220 147 28 45 480-214
* 5 meciuri au fost rejucate (o contestaţie, 4 egaluri)
* 29 meciuri consumate în prelungiri – 20 în favoarea Rapidului
* 14 meciuri ajunse la loviturile de la 11 m – 6 câştigate de Rapid

Istorie

In 1923 s-a nascut o legenda
Despre Rapid s-au scris carti insufletite de condeiul magic al celor mai straluciti gazetari, s-a facut risipa de metafore. Dar, intotdeauna, spiritul sau a fost cel mai bine descris de constatarile suporterilor insisi:



In 1923 S-A NASCUT O LEGENDA





Clubul s-a nascut din pasiunea catorva muncitori ceferisti pentru sportul privit atunci cu uimire de cei mai multi. Iar aceasta pasiune a fost suficienta pentru a-l tine in viata opt decenii. Se cunosc chiar si numele parintilor spirituali ai echipei. Intr-o zi de septembrie, in toamna lui 1923, maistrul Teofil Covaci si strungarii Grigore Grigoriu si Geza Ginzer, de la atelierele Grivita, semnau actul de fuziune intre "Atelierele" si "Excelsior" Numele pe care l-au ales a fost firesc, Rapid. Culoarea visinie a fost aleasa pentru echipament, chiar de sotia lui Grigoriu, avand sa devina, in timp simbolul giulestenilor si al unei iubiri fara seaman.





Dar echipa nu ar fi fost aceeasi fara Giulesti. Din 1932, meciurile si antrenamentele au inceput sa se desfasoare sub Podul Grant. Arena a fost gata abia in 1939, cu ambitia de a reproduce la o scara mai mica stadionul "tunarilor" lui Arsenal. Era timpul sa isi faca aparitia si celebra galerie a Rapidului.

Clubul a evoluat, in timp, si sub alte denumiri, dar, lucru sugestiv, toate aveau o unica semnificatie, fie ca se numeau "Locomotiva", "CFR" sau, in fine, "Rapid"



Spiritul Rapidului


Rapid a inceput destul de repede sa exercite o fascinatie asupra publicului. Chiar si adversarii simteau ca e "ceva" deosebit in legatura cu aceasta echipa. Se vedea din ardoarea cu care se luptau in fiecare meci impotriva "feroviarilor"

Pentru cei crescuti in suieratul locomotivelor din Calea Grivitei, Rapid reprezenta esenta sportivitatii. Posibilitatea de a se simti invingatori in fata unui adversar mai puternic. O evadare dintr-un trai deloc usor, la fiecare sfarsit de saptamana, si o raza de speranta.





Cu timpul, insa, oameni de toate conditiile au inceput "sa se simta giulesteni". Rapid a devenit, de atunci echipa cu cei mai multi simpatizanti din randul vedetelor si artistilor, oameni ce au iubit sincer spiritul alb-visiniu.

Era si greu sa nu fii atras de arena de sub Podul Grant, cand pe ea evoluau nume de legenda ca Baratki, Ionica Bogdan, Bazil Marian, Ozon, sau Fanica Filote.

Era vremea cand pe Giulesti se inventa fotbalul spectacol. O reteta care s-a dovedit de succes in Cupa Romaniei, competitia predilecta a clubului, si care avea sa-i aduca pe alb-visinii chiar in finala Cupei Europei Centrale in 1940, nedisputata din cauza razboiului. Dar marele vis al Giulestiului, cucerirea campionatului, s-a implinit abia in 1967, cu Valentin Stanescu la carma si cu jucatorii Raducanu, Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu, Dinu, Jamaischi, Nasturescu, Neagu, Codreanu, Nichi Dumitriu, Puiu Ionescu si altii.



Singuri impotriva tuturor


A fost strigatul de lupta al fanilor, insa, din pacate, mai mult o constatare decat un slogan. Este modul in care s-ar putea rezuma o buna bucata din istoria clubului. A fost vremea cand, dupa caderea cortinei de fier, Rapid lupta cu armele sportivitatii, cu forte inegale, in fata cluburilor departamentale sustinute din rasputeri de autoritati.




Jucatorii cei mai valorosi erau "inrolati" prin metode oculte, lasand echilibrarea balantei in seama entuziasmului si daruirii cu care jucau in meciurile directe rapidistii. Pentru acestia din urma, o victorie impotriva mai marilor zilei valora mai mult decat un campionat. Iar, cum avea sa constate mai tarziu, Ion Ionescu, "oamenii din cartier munceau cu mai multa tragere de inima si pareau mai fericiti in acea saptamana".

In vreme ce altii alergau dupa "performante" cu orice pret, Rapidul "se multumea" cu titlul de cea mai iubita echipa din Romania.

Fara a fi o fatalitate, "Singuri impotriva tuturor", a devenit, in timp, un titlu de glorie, semnificand neimplicarea in jocuri de culise, cultul pentru fair-play si ideea de competitie.



ÎNFIINŢAREA ŞI DRUMUL PÂNĂ LA „DIVIZIE”


Anul 1923 constituie un an de progres pentru fotbalul bucureştean. Apar alte cluburi şi numărul spectatorilor la meciurile de fotbal creşte semnificativ, consfinţind pătrunderea definitivă a fotbalului în viaţa bucureştenilor. Se inaugurează şi arena Romcomit, proprietate a Băncii Comerciale Româno-Italiene, şi, în această conjunctură, în vara lui 1923 ia fiinţă „Asociaţia culturală şi sportivă CFR”, adică Rapidul de azi.
Atunci, în 25 iunie 1923, „ciocănarii” de la Griviţa s-au întâlnit la Şcoala primară din cartier şi au semnat actul de naştere al echipei CFR Bucureşti. Prin 1922 exista o echipă de fotbal care se antrena şi juca la „Rampa Militari”, pe locul unde se află acum Gara Basarab. Câţiva dintre jucătorii acelei echipe (Tudor Stan, Tudor Petre, Gheorghe Florescu, Gogu Alexandru) aveau să facă parte şi din trupa născută în iunie 1923. Adunaţi într-o sală a Şcolii primare din cartierul Griviţa, cei amintiţi mai sus, dar mai ales lucrătorii de la Atelierele Griviţa (Dumitru Constantinescu, Geza Ginger, Franz Hladt, Grigore Grigoriu sau Teofil Copaci) au luat hotărârea de a întemeia un club sportiv.
O altă echipă, Excelsior, activa în cartier. Jucătorii de la „Rampa Militari” şi de la „Excelsior” (Emil Dobrescu, Vasile Constantinescu, Gheorghe Mărculescu, Dumitru Itu) au venit la noua echipă CFR Bucureşti, care şi l-a ales ca preşedinte pe maistrul Teofil Copaci, iar căpitan al echipei pe strungarul Grigore Grigoriu. Secretar al clubului a fost numit inginerul Aurel Fotiade.





După fuziunea dintre „Rampa Militari” şi „Excelsior”, s-a închiriat terenul CAB, de la Şosea, unde au fost susţinute primele antrenamente şi jocuri. Cele dintâi tricouri au fost confecţionate din pânză vişinie, în casa lui Grigoriu. Una dintre poveştile lansate pe această temă a fost aceea că nevasta lui Grigoriu a ales culoarea vişinie, mai rezistentă la... murdărie, preferând-o celei albe, mult prea pretenţioasă pentru ritmul în care femeia trebuia să spele echipamentul „ciocănarilor”! Iar ghetele cu crampoane au fost obţinute din recondiţionarea bocancilor uzaţi ai muncitorilor de la Ateliere.
În anul debutului şi în cel următor, 1923 şi 1924, ceferiştii bucureşteni au disputat 36 de meciuri, iar printre echipele învinse au figurat şi nume cu ştaif: Unirea Obor, Prahova Ploieşti, Val-Vârtej, CFR Cluj.
În toamna anului 1923, CFR debutează în campionatul districtual al Bucureştiului, dar după nici un an apar necazurile. Majoritatea jucătorilor, lucrători la Atelierele Griviţa, fiind din Transilvania, s-au înapoiat acasă. La 25 ianuarie 1925, Comisia districtului Bucureşti exclude formaţia ceferiştilor din campionat pentru neprezentarea la meciuri. Cauzele absenţelor au fost lipsa echipamentului şi imposibilitatea de a aduna 11 jucători!
Începând cu 1926, CFR Bucureşti activează în Categoria a II-a a campionatului Capitalei. În 1926, CFR a terminat pe locul 3, iar în 1927 un loc mai jos.

Campionatul Bucureştilor avea următoarea configuraţie:
 Categoria I - Divizia de Onoare
 Categoria I - Divizia de Promoţie
 Categoria a II-a - Campionat (în care juca CFR)
 Categoria a II-a - Promoţie
 Categoria a III-a - Campionat
 Categoria a III-a - Promoţie

În 1928, CFR Bucureşti a câştigat întrecerea cu Avântul Sportiv, Vârtejul (sau Val-Vârtej, cum se mai numea), Renaşterea, Apollon şi Ovidiu Oituz, dar a pierdut „barajul” cu Colţea (1-1 şi 1-7).
În anul următor însă, CFR-ul şi-a spulberat adversarii şi a promovat în „Promoţie”. Întrucât valoarea la care ajunsese formaţia giuleşteană depăşea cu mult nivelul Categoriei Promoţie, conducerea clubului a intervenit la federaţia de fotbal pentru a se admite trecerea în „Onoare”.
Asta, cu atât mai mult cu cât şi rezultatele meciurilor amicale disputate în compania unor cluburi puternice confirmau saltul valoric al CFR-ului. Federaţia nu a admis însă cererea clubului CFR, motivând că, potrivit dispoziţiunilor în vigoare, o echipă nu poate trece într-o categorie superioară decât după câştigarea categoriei respective şi a meciurilor de baraj! CFR n-a dat deloc impresia unei nou-promovate în Promoţie, surcalsându-şi rivale cu vechi ştate în această categorie.

Clasament : l. CFR Bucureşti - 22 puncte (cu un singur meci pierdut)
2. Sparta CAB - 19 puncte
3. Viforul Dacia - 14 puncte
4. Belvedere - 13 puncte
5. Generala - 6 puncte
6. Avântul sportiv - 5 puncte
7. Colţea - 3 puncte
8. Val-Vârtej - 0 puncte
Baraj cu Turda, pentru intrarea în „Onoare”. Turda, echipa cartierului Ghencea, se clasase ultima în „Onoare” (sau Liga de Sud, cum era denumit campionatul de vârf al Capitalei), iar CFR câştigase „Promoţia”. Dubla manşă n-a avut istoric: două victorii zdrobitoare ale feroviarilor, 5-1 şi 5-0, care au adus intrarea în lumea bună a fotbalului din Bucureşti!
În toamna lui 1931, am început meciurile din „Onoare” cu Venus, echipă nelipsită, începând cu 1919, din campionatul României, pe care îl şi câştigase în anii 1920, 1921 şi 1929. Formaţia din Splai a şi câştigat apoi turneul final al campionatului naţional din acel an, însă marea revelaţie s-a numit CFR, care abia promovase în Liga de Sud. Rezultatele excelente ale feroviarilor aveau să-i propulseze până în Divizia Naţională, care lua fiinţă în vara anului 1932.







Pe 9 august 1932, Comisia Campionatului Naţional adopta decizia finală în privinţa organizării Diviziei Naţionale. Anterior, fusese trasă la sorţi componenţa celor două serii, care, până la urmă, au reunit fiecare câte şapte formaţii. CFR Bucureşti era în seria I, alături de cunoscute grupări ale vremii, majoritatea din Ardeal şi Banat.





Meciul de debut al CFR–ului în Divizie a fost cu Ripensia, ai cărei jucători Ripensiei jucaseră sau vor juca, aproape în totalitate, în echipa naţională, în anii imediat următori. Aşadar, 11 septembrie 1932, ora 18:00, pe Arena Romcomit, CFR Bucureşti – Ripensia Timişoara. „Cel mai senzaţional match de foot-baal al Diviziei Naţionale”, cum era scris pe afişul meciului. La pauză, profesioniştii Ripensiei conduceau cu 2–0, dar în al doilea mitan ceferiştii au întors rezultatul, meciul intrând într-un final dramatic în care timişorenii au ratat un penalty, prin Ciolac, iar Dobay a avut o bară. Scor final deci 3-2 (0-2), marcatorii fiind Boroş (minutul 48) şi Attila I (56 şi 80-11m), respectiv Dobay (9) şi Beke (34). CFR termină neînvinsă turul, înaintea Ripensiei, realizând şi un incredibil 9–1 pe terenul Şoimilor din Sibiu. Cu un retur mai slab, CFR s-a clasat însă pe locul doi la final, după Ripensia.





Surprinzător, al doilea an (1933/1934) în Divizie n-a mai fost atât de reuşit şi CFR abia a reuşit, la baraj, să se salveze de la retrogradare. În primul tur al barajului, Juventus a bătut de două ori (1-3 şi 0-2) CFR-ul, care s-a impus însă în faţa lui ACFR Braşov (2-0 şi 4-2) şi continua, astfel, în primul eşalon.
Traseul dezastruos (locul 10) din campionatul următor, 1934/1935, a fost salvat de reuşita din Cupa României, CFR izbutind să cucerească primul său trofeu. După patru victorii obţinute în faţa unor echipe din eşalonele secunde, finala cu Ripensia avea să rămână celebră prin dramatismul ei (6-5). CFR: Theimler - Ujlaky, Roşculeţ - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock III, Medve, Attila.
Ediţia 1935/1936 n-a adus mari realizări, cu un loc modest, 7, în campionat şi eliminare prematură în Cupă, în faţa Ripensiei. Totuşi titlul de golgeter a fost câştigat de Ştefan Barbu II (CFR), cu 23 de goluri, întrerupând astfel supremaţia lui Ştefan Dobay, care acaparase primul loc al „tunarilor” Diviziei A în primele trei ediţii de campionat.
Dacă feroviarii au ratat de puţin câştigarea titlului în 1937, capotând în retur pe terenurile principalelor contracandidate, în Cupă destinul le-a hărăzit ca adversare, în semifinale şi finală, tocmai pe Venus şi Ripensia, pe care efectiv le-au zdrobit (5-1 de două ori). Rapid: Petre Rădulescu - Ştefan Wetzer II, Nicolae Roşculeţ – Vintilă Cossini, Gheorghe Răşinaru, Alexandru Cuedan (Ladislau Raffinsky) - Ştefan Auer, Ioachim Moldoveanu, Iuliu Baratky, Ştefan Barbu II, Ionică Bogdan.
Pentru ediţia 1937/1938, Federaţia a decis să se revină la sistemul cu două serii. Astfel că participantelor din ediţia trecută, 12 la număr, li se vor adăuga primele patru din cele două serii ale Diviziei B şi se vor forma astfel două grupe a câte l0 formaţii. Bucureştiul avea cinci reprezentante, iar celelalte oraşe cu câte două echipe au rămas cu câte una în fiecare serie. Rapid a avut evoluţii remarcabile, câştigând seria I, dar pierzând (0-2 şi 0-2), în august 1938, finala în dublă manşă, cu aceeaşi Ripensia.
Revanşa „alb-vişiniilor” a venit tot cu ajutorul Cupei: 2-1 şi 4-2 (rejucare) cu Venus, în semifinale, şi 3-2 în finala cu CAMT. Rapid: Negru - Wetzer II, Roşculeţ - Vintilă, Răşinaru, Raffinsky - Bogdan, Moldoveanu, Auer, Lengheriu, Cuedan.
Până la ediţia următoare de campionat, merită tratat aparte debutul rapidist oficial în Europa. Eliminarea celebrei Ujpest Budapesta (1-4 în Ungaria şi 4-0 în Giuleşti) a fost urmată de confruntarea cu Genoa. După 0-3 în Italia, giuleştenii au jucat în Grant unul dintre cele mai bune meciuri din istorie, dar n-au reuşit decât o victorie de palmares (2-1).
În 1938/1939 s-a trecut din nou la organizarea campionatului cu o singură serie, de l2 echipe. Rapid a terminat în cele din urmă pe 2, după Venus, răzbunarea venind din nou în Cupă, câştigată după 2-0 în finala cu Sportul. Rapid: P. Rădulescu – Lengheriu, Marton – Vintilă, Răşinaru, Costea - Sipos, Auer, Baratky, D. Gavrilescu, Bogdan.






Un mic moment de glorie este trăit înaintea startului ediţia 1939/1940, stadionul Giuleşti (proiectat încă din 1935) fiind, în sfârşit, inaugurat în mod oficial, pe 10 iunie 1939, cu ocazia Ceferiadei. La inaugurare au luat parte Regele Carol al II-lea, Mihai I, Mare Voevod de Alba Iulia, Prinţul Paul al Greciei, membri ai Guvernului, corpul diplomatic, delegaţii străine. Niciodată la noi nu fuseseră atâtea personalităţi şi atâta fast la inaugurarea unui stadion.
Rapidul a terminat din nou pe locul doi, ceea ce însemna totuşi încă o participare în Cupa Europei Centrale, şi a aşteptat, conform obiceiului, revanşa din Cupă, în care finala cu Venus, disputată în… 4 episoade (2-2, 4-4, 2-2 şi 2-1), a devenit memorabilă. Rapid (din cel de-al patrulea joc al finalei): Sadowski – Slivăţ, Lengheriu - Vintilă, Răşinaru, I. Moldoveanu - Sipos, I. Bogdan, Baratky, D. Gavrilescu, Jurcă. Şi încă o izbândă giuleşteană: Rici Auer, antrenorul-jucător al Rapidului, a devenit golgeter al Diviziei A, cu 21 de goluri marcate.
Graţie locului secund obţinut în campionat, Rapid prinsese din nou participarea în Cupa Europei Centrale, care i-a adus cea mai mare performanţă europeană din istorie: calificarea în finala CEC, un meci (cu Ferencvaros) care n-a mai avut loc din cauza rărboiului! Până aici, giuleştenii eliminaseră pe Hungaria (2-1 la Budapesta şi 3-0 la Bucureşti) şi pe Gradjanski Zagreb (0-0 la Zagreb, 0-0 în Giuleşti şi 1-1 la Subotiţa, Rapid calificându-se prin tragere la sorţi!).

Nr. ed. Anul Eşalon Locul Linia de clasament în «A» comp. valoric ocupat din ediţia respectiva 1 1932 – 33 A 2 (s. I) 12 8 1 3 34: A 4 (s. I) 14 7 3 4 29: A 10 22 8 1 13 39:51 17 4 1935 – 36 A 7 22 10 0 12 55:50 20 5 1936 – 37 A 2 22 13 4 5 58:27 30 6 1937 – 38 A 1 (s. I*) 20 12 2 6 41:20 26 * Rapid a pierdut finala campionatului, cu Ripensia Timişoara (0-2 şi 0-2) 7 1938 – 39 A 5 22 8 5 9 40: A 2 22 11 7 4 64:31 29




România trăia vremuri grele, de război, Doar terenurile de fotbal adunau ceva mai multă lume la un loc, oamenii încercând să mai uite în compania balonului rotund de necazurile, multe, din acea perioadă neagră.
După Diktatul de la Viena, din vara anului 1940, dar şi după cel al Federaţiei, care desfiinţase echipele evreieşti şi muncitoreşti, de pe harta fotbalului au dispărut, pur şi simplu, sau au trecut în componenta statului maghiar mai multe echipe. Numai “U” Cluj n-a acceptat Diktatul şi a rămas în ţară, jucând la Sibiu sub denumirea de Universitatea Cluj-Sibiu. Rapid a terminat, în ediţia ’40/’41, pentru a cincea oară pe locul doi, dar succesele în Cupă au continuat şi în Giuleşti a sosit cel de-a cincilea trofeu consecutiv. Obţinut – nota bene – în faţa a cinci adversare diferite (ultima era Unirea Tricolor)!
În ciuda războiului care pusese stăpânire şi pe ţara noastră, fotbalul n-a capitulat. Mulţi jucători au fost concentraţi şi au ajuns pe front, de unde unii nu s-au mai întors.
Federaţia suspendă campionatul, dar organizează Cupa Basarabiei, sau “Cupa de Război”, competiţie începută în toamna lui 1941 şi încheiată în luna mai a anului următor, pe care Rapid a câştigat-o, devenind campioană (neoficială) a României: 2-1 în finală cu CFR Tr. Severin (goluri Radu Florian, din penalty, şi Baratky). Echipa învingătoare: Sadowski - Ghiuriţan, Moldoveanu - Costea, Răşinaru, Wetzer III - Sipos, Radu Florian, Baratky, D. Gavrilescu, Bogdan.
Rapid şi-a reconfirmat valoarea şi în Cupa României. ducând, astfel, la şapte numărul succeselor din Cupă, ultimele şase fiind consecutive, o performanţă unică în fotbalul românesc! Ca şi în unele ţări beligerante, la noi s-a disputat, după Cupa Basarabiei, o competiţie denumită „Campionatul de Război”, dotată cu „Trofeul Theodor Davila”. La ea au luat parte 12 echipe, jumătate dintre acestea provenind din Bucureşti.
Întrecerea a început în iulie 1942 şi s-a încheiat în aceeaşi lună, un an mai târziu, Rapid terminând pe 2. Nici în Cupă n-a mai avut noroc Rapid de această dată. După ce dominaseră ultimele şase ediţii, giuleştenii ratau intrarea în finală, stopaţi în semifinale de „dubla” lui Gheorghe Popescu (Sportul Studenţesc).
Întrecerea 1943/1944 a început totuşi cu 12 echipe, dar competiţia s-a întrerupt în primăvara lui 1944, când în frunte se afla Rapid, cu un singur meci pierdut până la ora aceea, cel cu Universitatea, de la Sibiu! Nici Cupa n-a mai avut viaţă lungă. Optimile de finală, programate pentru primăvara lui 1944, nu s-au mai disputat.
Federaţia hotărăşte ca în campionatul 1946/1947 să participe acum 14 echipe. Echipa antrenată de Cibi Braun a terminat turul pe podium şi a continuat apoi să se bată pentru şefie. Presa şi marile rivale din campionat începeau să ia din nou în considerare echipa ceferistă ca pe o potenţială candidată la titlu, printre argumente strecurându-se şi performanţa reprezentativei feroviare a României (în fapt, formaţia giuleşteană), care a ocupat locul II în Campionatul Feroviar European.
În ediţia 1947/1948 apar nume noi la CFR, dar şi în prima divizie. Carmen este desfiinţată abuziv. În locul echipei lui Mociorniţa, ocupanta locului doi în campionatul anterior, „un club de duşmani ai poporului”, este inclusă în primul eşalon echipa armatei, ASA Bucureşti. După desfiinţarea Carmenului, cel mai bun jucător al lui Mociorniţa, Bazil Marian, a optat pentru Giuleşti, asemenea lui Valentin Stănescu. Amândoi vor face carieră lângă Podul Grant, devenind figuri legendare ale fotbalului rapidist. Feroviarii bucureşteni au pierdut „la mustaţă” poziţia a doua, deşi, dacă ar mai fi jucat şi cele două restanţe din deplasare, cu „U” şi FC Ploieşti (declarate pierdute de FRF), poate că i-ar fi putut depăşi pe „colegii de breaslă” din Timişoara (CFR).
Ceferiştii termină din nou campionatul pe locul doi în ediţia 1948/1949, după ICO, dar orădenii pierduseră trei puncte din patru în faţa bucureştenilor.
Federaţia copiază sistemul sovietic şi, începând cu ediţia 1950 şi până în 1956, turul se va juca primăvara, iar returul toamna, în acelaşi an. Numărul echipelor se reduce la 12, iar CFR îşi schimbă din nou numele în Locomotiva. Pentru a umple golul competiţional, în toamna lui 1949 se organizează o competiţie de tranziţie, denumită „Cupa de toamnă”, la care au luat parte cele 36 de divizionare A şi B „prevăzute” pentru ediţia 1950. Cupa României a fost, la rândul ei, aliniată la acest sistem.
Ultimul meci al campionatului din 1950, cel de la Arad, cu Flamura Roşie, de pe 19 noiembrie, s-a transformat într-o veritabilă finală. Cum în tur, pe „Giuleşti”, fusese 1-1, Locomotiva trebuia acum să învingă cu 5-0 pentru a deveni campioană. Victorie a fost, dar numai cu 3-1, şi titlul a luat drumul Aradului. Meciul decisiv se disputase însă cu o etapă mai devreme, când cuvântul hotărâtor l-au avut trei dintre cele patru „Locomotive” din campionat. Pe 11 noiembrie, Locomotiva Bucureşti a învins Locomotiva Timişoara doar cu 1-0 (în tur bătuseră bănăţenii cu 1-0), în timp ce, o zi mai târziu, Locomotiva din Tg. Mureş pierdea în faţa arădenilor cu 1-2 şi, uite aşa, din disputa „locomotivelor”, care trăgeau în direcţii opuse, a avut de câştigat Flamura Roşie. Un campionat pierdut la golaveraj, deşi, paradoxal, Andrei Rădulescu al nostru câştigase titlul de golgeter al Diviziei A, cu 18 reuşite!




Apar primele semne de neputinţă ale unei echipe ce părea să-şi fi pierdut suflul după cursa epuizantă din campionatul precedent. În tot turul ediţiei 1951, Locomotiva nu adună decât un punct acasă (!) şi după mai bine de 18 ani, în care indiferent că s-a numit Rapid, CFR sau Locomotiva, echipa giuleşteană a fost mereu în prim-planul întrecerii interne, şi nu numai, acum trăia umilinţa de a ajunge în divizia secundă. O cât de palidă consolare a existat totuşi. Dacă echipa de seniori retrograda din „A”, echipa de juniori a Locomotivei reuşea să câştige pentru prima dată titlul naţional la această categorie de vârstă.
Până la urmă, se pare că scurtul voiaj, de doar un an, în „B” (media golurilor marcate a fost de trei şi ceva pe meci) le-a prins bine băieţilor din Giuleşti.
Revenită rapid din „B”, Locomotiva ia lucrurile în serios şi termină turul cu o singură înfrângere, dar şi cu doar trei victorii, la care se adăugau nu mai puţin de şapte remize. Pentru că în luna august era programat la Bucureşti Festivalul Mondial al Tineretului, Federaţia a hotărât ca meciurile din ultimele trei etape ale turului să se dispute la Bucureşti. Aşa se face că meciul de la Arad, cu Flamura Roşie, se mută la Bucureşti, unde Locomotiva câştigă cu 1-0. Returul a fost un adevărat coşmar pentru giuleşteni, care au terminat pe o poziţie modestă, 5.





Cui i-ar fi trecut măcar prin cap ideea că, în 1954, după începutul de… rapid al Locomotivei din Giuleşti (2-0 acasă cu Locomotiva Tg. Mures şi 3-0 la Petroşani), feroviarii se vor întoarce, după numai două ani, în Divizia B? Dar, ca şi cu trei ani în urmă, „exilul” n-a durat decât un an. Cu mai multe goluri marcate decât ocupantele locurilor doi şi trei la un loc şi cu nouă puncte avans, la final, în faţa Progresului din Sibiu, Locomotiva Bucureşti, cu maestrul Ronnay revenit la comandă, s-a plimbat prin prima serie a Diviziei B.
Nici în Cupă nu s-a mers foarte rău, Locomotiva ajungând, din nou, după mai mulţi ani, în semifinale, după ce pe traseu fusese eliminată una dintre marile rivale ale acelei perioade, Flamura Roşie Arad. Finalul a fost însă mai puţin fericit, cu un 0-4 încasat de la CCA.
Unul dintre regretele anului 1956, în care Divizia a fost încheiată doar pe 4, rămâne poticnirea din semifinalele Cupei, în faţa modestei echipe din Câmpia Turzii, mai ales că adversarul din finală ar fi fost unul mai mult decât accesibil, Progresul Oradea.
Prin decizie federală, urma ca din ediţia viitoare, 1957/1958, să se treacă din nou la sistemul toamnă - primăvară. Se abandona, astfel, sistemul sovietic impus în 1949.
Pentru a se umple „golul” competiţional din primăvara lui 1957, FRF a organizat „Cupa Primăverii”.. Finala, de pe 7 iulie 1957, au jucat-o Rapid şi Ştiinţa Timişoara şi a fost câştigată de „alb-vişinii” cu 3-1 (0-1,1-1), golurile învingătoarei fiind semnate de Copil, Seredai şi Gică Ene. Interesant este că acest succes venea după alte două performanţe oarecum asemănătoare (Cupa Basarabiei, în 1942, şi Campionatul de Război întrerupt în primăvara lui ’44), neomologate oficial, dar care puteau fi asimilate, practic, câştigării unui titlu de campioană, având în vedere prezenţa in corpore a echipelor din primul eşalon.
Campionatul 1957/1958 a fost mai strâns ca niciodată. Între Petrolul, care a câştigat în cele din urmă titlul, şi UTA, abia salvată de la retrogradare, diferenţa a fost de doar şapte puncte! Echipa din Grant a terminat departe de podium, pe locul 8.
În vara lui 1958, echipa îşi schimbă (de data asta definitiv) numele, revenindu-se la cel de Rapid, purtat şi între anii 1936 şi 1944. Într-un an în care a fost ratat şi celălalt obiectiv, Cupa, singura satisfacţie majoră a reprezentat-o încoronarea lui Gică Ene ca „tunar” al Diviziei A, cu 18 goluri.
În toamna lui 1959, Rapid n-a adunat decât nouă puncte, mulţumindu-se, într-un fel, doar cu victoria (2-0) împotriva Progresului, pe “23 August”, şi cu remiza scoasă la Ploieşti în faţa campionilor, imediat după ce Dinamo capotase pe terenul „vişiniilor”. Returul (în care victoriile au fost doar două) a fost încheiat în genunchi, însă deasupra liniei, Cupa punând capac unui sezon puţin spus modest: eliminare în faţa echipei pompierilor, Dinamo Obor Bucureşti! Dacă echipa de seniori a gâfâit din greu, juniorii Rapidului au cucerit un nou titlu de campioni ai ţării, după 4-0 în finala cu UTA.





Banca tehnică se primeneşte din nou, în vara lui 1960, după doar un an, ocupanţii ei fiind mai vechi cunoştinţe ale Rapidului, foştii săi jucători Ion (Michi) Mihăilescu şi Fănică Filote. În centrul liniei de atac apare viitorul golgeter Ion Gh. (Puiu) Ionescu, care îi lua locul lui Gică Ene, trecut în curtea lui Dinamo la schimb cu Nelu Motroc. Marele „tun” al sezonului trebuia să fie recâştigarea Cupei, după 19 ani, chiar dacă, strict cronologic, evenimentele din competiţia internă nr. 2 s-au consumat de fapt, în marea lor majoritate, în prima jumătate a sezonului următor, 1961/1962! În ziua fatidică de 12 noiembrie 1961, Rapid a pierdut (1-2) finala cu Arieşul Turda, ai cărei fotbalişti izbuteau ceea ce Titus Ozon a sperat o viaţă întreagă şi n-a fost în stare: să câştige un trofeu al fotbalului românesc!
În finalul unui sezon următor cenuşiu, pe 8 iulie 1962, cei 70.000 de pe spectatori veniţi pe „23 August” la finala Cupei au asistat la revanşa zdrobitoare a Stelei pentru cele cinci înfrângeri consecutive suferite în faţa Rapidului, în ultimii doi ani. „Gărarii” pierdeau cea de-a doua finală de Cupă în doar opt luni!






Pentru a doua oară după război („precedentul” fusese comis în 1956, anul apariţiei efemere a CA Câmpulung Moldovenesc), campionatul 1962/1963 pleacă la drum cu un număr impar, 15, de competitoare. După ce câştigase Turneul UEFA de la Bucureşti, echipa naţională de juniori este înscrisă de FRF în Divizia A, sub denumirea de Viitorul Bucureşti. După câteva victorii de răsunet (3-1 cu Rapid, 1-0 cu Dinamo Bucureşti, 7-1 cu Steagul Roşu şi 7-0 cu Minerul Lupeni), Viitorul devine periculoasă pentru unele echipe care trăgeau la titlu şi, drept urmare, în retur este pur şi simplu desfiinţată! Rapid profită din plin, achiziţionând doi jucători de mare valoare, Dumitriu II şi Jamaischi. Cu destule rezultate contradictorii, Rapid termină pe un loc modest, 8. Evenimentele importante ale finalului de sezon le-au oferit însă „cutremurele” de pe banca tehnică. După înfrângerea umilitoare din Cupă, cu Steaua, Nicolae Roşculeţ şi-a dat demisia. I-a urmat, pentru scurtă vreme, Urechiatu, după care antrenor principal a fost numit fostul portar al Rapidului, Valentin Stănescu, cu Victor Stănculescu secund, cei doi avându-l drept consilier tehnic pe un mare tehnician, Emerich Vogl. Numele acestea vor însemna enorm în viitorul apropiat al Rapidului.
În campionatul 1963/1964, la doar trei zile după o înfrângere „specialitatea casei”, cu Siderurgistul (ultima clasată atunci, care a şi retrogradat ulterior!), 10 jucători ai Rapidului plus un clujean, Grăjdeanu, care însă abia plecase din Giuleşti, alcătuiau echipa învingătoare, 2-1, cu Iugoslavia, la Belgrad! Federaţia noastră răspunsese solicitării vecinilor noştri de a desemna o formaţie care să le testeze reprezentativa olimpică în perspectiva participării la turneul final al JO din Mexic. Şi trupa lui Tinel Stănescu a fost desemnată să reprezinte România, pe 17 iunie 1964, în meciul cu numărul 174 din palmaresul echipei naţionale. Merită înşiruiţi cei ce au reuşit frumoasa victorie de la Belgrad: Andrei - Lupescu, Grăjdeanu, Dan Coe, Greavu - C-tin Dinu, Nae Georgescu - Năsturescu, Dumitriu II, Ion Ionescu, Codreanu. Pe parcurs, în echipa condusă de Valentin Stănescu au mai intrat dinamovistul Octavian Popescu (fost şi el la Rapid), care l-a înlocuit pe Dinu, şi Haidu (Dinamo), introdus pentru şase minute în locul lui Nichi Dumitriu.
Finalul de sezon n-a fost grozav, cu trei „poticneli”, în campionat şi în Cupă, dar lucrul cel mai important al „concluziilor” a fost revenirea, după 14 ani, în postura de vicecampioană.
În toamna lui ’64 a intervenit o pauză probabil unică în istoria Diviziei A. Cu echipa naţională calificată la turneul final al Olimpiadei de la Tokyo (unde au fost deplasaţi în marea lor majoritate de la Dinamo, Rapid şi Steaua), campionatul a continuat fără aceste trei echipe, din 13 septembrie şi până pe 1 noiembrie. Dinamo dorea cu tot dinadinsul să ia acel campionat şi n-a mai stat să-şi facă procese de conştiinţă, trecându-şi în cont şi un „memorabil” 10-1 cu Steagul Roşu Braşov. La ediţia a III-a, 1964/1965, a Cupei Balcanice intercluburi, printre participante s-a numărat şi Rapid, care a câştigat, neînvinsă (patru victorii şi două remize), seria I-a: 2-0 şi 1-0 cu Levski Sofia, 1-1 şi 2-1 cu Dinamo Tirana, 3-0 şi 0-0 cu Beşiktaş Istanbul. Seria a II-a a fost adjudecată de Spartak Plovdiv, giuleştenii câştigând apoi trofeul după o dublă manşă, 1-1 şi 2-0.
După doi ani în care se părea că locul secund devine o barieră de netrecut în cursa pentru câştigarea primului titlu din istorie, echipa giuleşteană a plecat ca din puşcă în ediţia 1965/1966. Din păcate, „vişiniii” s-au împiedicat din nou de Siderurgistul Galaţi, care i-a bătut acum chiar la Bucureşti şi soarta a făcut ca, pentru a treia oară consecutiv, Rapid să termine pe treapta a doua a podiumului. Sezonul n-a fost ratat în totalitate, chiar dacă şi în Cupă înecul s-a produs aproape de mal (0-3 în semifinala cu Steaua). Au existat şi consolări pentru acest eşecuri. Puiu Ionescu (realizatorul unei medii excepţionale, cu 24 de goluri în 24 de meciuri!) a devenit din nou „tunarul” Diviziei A, iar echipa de juniori şi-a adjudecat iarăşi titlul naţional.






În plus, Cupa Balcanică a ajuns pentru a doua oară în vitrina Grantului. Participantă în calitate de câştigătoare a ediţiei precedente, Rapid a disputat finala cu o altă echipă românească, Farul Constanţa, prima confruntare, programată în Giuleşti, încheindu-se la egalitate, 3-3. Returul de pe malul mării a consfinţit superioritatea bucureştenilor (Răducanu – Ştefan, Lupescu, Motroc, Greavu – Jamaischi, Georgescu – Năsturescu, Dumitriu, Ionescu, Codreanu), învingători cu 2-0. Trupa lui Valentin Stănescu şi Victor Stănculescu ajunsese la maturitate, parcă fortificată moral şi de eşecurile, pe linie, din ultimele trei ediţii de campionat. De fapt, mulţi apropiaţi ai fenomenului încă mai susţin teoria conform căreia Rapid a fost, de departe, cea mai bună garnitură a deceniului şapte. „În ultimii ani, Rapid a fost una din puţinele echipe care au emis idei. În primul rând, feroviarii au respins schema rigidă a lui 4-2-4. Rapid joacă de trei ani 4-4-2, prin graţia lui Năsturescu şi Codreanu, care au admis să cânte din off, pentru ca tenorii Dumitriu şi Ionescu să primească toate luminile reflectoarelor. În fond, Rapidul ultimilor ani e, în primul rând, actul de generozitate al extremelor sale”. Sunt rânduri şi aprecieri semnate de marele Ioan Chirilă. În ultima etapă a ediţiei 1966/1967, pe 11 iunie 1967, „alb-vişiniii” s-au deplasat la Ploieşti, în timp ce Dinamo a avut de jucat acasă, cu UTA. Arădenii n-au mai ridicat steagul alb, precum... „stegarii” braşoveni, cu doi ani în urmă, şi au terminat la egalitate, 1-1, încheind, practic, conturile în lupta pentru titlu. Chiar dacă, teoretic, luând în calcul rezultatul lui Dinamo, jocul de la Ploieşti n-ar mai fi avut importanţă, el nu avea cum să nu fie trăit de către toată suflarea rapidistă din România la cele mai înalte cote de dramatism. Stadionul ce-i poartă astăzi numele antrenorului petrolist din acea vreme, Ilie Oană, s-a umplut până la refuz, cota de participare a suporterilor „vişinii” fiind impresionantă. Sub titlul „Bravo, Rapid!”, Florin Bretan consemna în Sportul popular: “Când de la Bucureşti a sosit vestea că Dinamo marcase din primele minute, deci diferenţa de golaveraj se micşora, fotbaliştii feroviari s-au mobilizat şi mai mult... A fost un meci cu faze de gol la ambele porţi, emoţionant. Nu s-a marcat, dar atributele meciului au plăcut zecilor de mii de spectatori…Fluierul final al arbitrului bulgar Stavrev a pus capăt unei partide crâncene, un adevărat final de campionat”. Iată şi lotul de jucători care a adus primul titlu în Giuleşti:
Răducanu (24 jocuri-0 goluri marcate), Andrei (3-0) – Lupescu (26-1), Motroc (25-0), Coe Dan (26-0), Greavu (25-0), V. Ştefan (3-0), S. Costea (1-0) – C-tin Dinu (23-1), Jamaischi (21-2), N. Georgescu (6-0) – Năsturescu (25-3), Dumitriu II (26-12), I. Ionescu (22-15), Neagu (8-1), Codreanu (23-2), Kraus (12-2), Mitroi (3-0).
Antrenori: Valentin Stănescu şi Victor Stănculescu; consilier tehnic: Emerich Vogl.
Conducerea clubului: Mihai Vâlceanu – preşedinte, Emil Spirea – preşedinte secţia fotbal, Eugen Sipos. În buna tradiţie a Rapidului, după numai două săptămâni de la succesul din campionat, giuleştenii au fost scoşi din Cupa României de anonima Foresta Fălticeni!
În calitatea sa de campioană, echipa rapidistă a debutat, la începutul toamnei lui 1967, şi în Cupa Campionilor Europeni: 0-2 şi 3-0 (după prelungiri) cu Trakia Plovdiv, 0-1 şi 0-0 cu Juventus Torino.
În următoarea ediţie de campionat, linia de sosire a fost trecută pe cea mai slabă poziţie din ultimii opt ani, locul 9. Iar în Cupă a fost trăită o altă mică dramă, după ce, în ultimul minut al finalei cu Dinamo, Sandu Neagu a ratat un penalty, la scorul de 1-1, iar dinamoviştii au câştigat în prelungiri cu 3-1.
În vara lui 1968, rămasă fără temutul său cuplu său de atacanţi, Ionescu (plecat la Alemania Aachen) – Dumitriu (bolnav), echipa rapidistă a plecat rău în campionat şi rezultatele proaste au dus la demiterea lui Valentin Stănescu, căruia nu i se putea „ierta” nici eşecul din finala Cupei, cu Dinamo. La capătul unui adevărat tur de forţă, în retur, umbrit doar de înfrîngerile în faţa Craiovei şi a Stelei, Rapid a reuşit să termine din nou pe podium, după o întrerupere de un an.
Prima jumătate a ediţiei 1969/1970 a fost terminată pe primul loc, dar, cu aproape jumătate de echipă (Răducanu, Lupescu, Dan Coe, Dumitru şi Neagu) aflată la dispoziţia lui Angelo Niculescu pentru Mundialul mexican, din vara lui 1970, Rapid a fost forţată de decizia discutabilă a Federaţiei să joace, în retur, după turneul final al Mundialului, nu mai puţin de opt meciuri în patru săptămâni!
Pierzând cu Dinamo, pe „Republicii”, şi mai apoi la Constanţa, giuleştenii au spus adio titlului, acontat de UTA. În Cupă, altă mare ruşine. Tot fără jucătorii de la lot (meciul s-a jucat pe 27 mai 1970, înaintea turneului final al CM), Rapid a fost eliminată încă din „şaisprezecimi”, 3-4 (1-3), de divizionara C CIL Gherla!




În ediţia 1970/1971 avea să se scrie cântecul de lebădă al unei mari echipe, poate cea mai mare din istoria Rapidului. Giuleştenii terminau din nou pe locul doi. Vicecampioana a pornit cu stângul (0-1 la Cluj, cu „U”), dar a fost de neoprit timp de 12 etape, în care s-a menţinut invincibilă! Debutul în retur a fost şi el excelent: invincibilitate menţinută timp de şase etape şi doar două goluri primite. Rică îşi confirma statutul de titular de drept al porţii „naţionalei”. Cel mai valoros rezultat a fost acel 1-1 de la Arad, lupta cu Dinamo ducându-se în continuare la baionetă. Înfrângerea din Bănie a deschis însă o serie neagră, cu cinci eşecuri în ultimele nouă etape. Rezultatul care a decis, în mare măsură, titlul a fost cel cu Braşovul, 1-3 acasă, în care Dumitriu II, tocmai el, a dat tonul într-un meci „jucat” în doar nouă minute (30-38), perioada golurilor marcate de Nichi, Gyorffi şi Ivăncescu!





În vara lui 1971, pe banca tehnică apare fostul „tunar” Bazil Marian, un nume legat de Giuleşti, dar defensiva suferă două pierderi grele prin plecările lui Dan Coe („ministrul apărării” semnase un contract de jucător profesionist, în Belgia) şi a lui Iliuţă Greavu (la finişul carierei), devenit ulterior vicepreşedinte al clubului. În locul lor vine Sandu Boc (unul dintre cei mai eleganţi fotbalişti români ai tuturor timpurilor), convins să joace la Rapid doar pentru că aici i s-a dat voie să-şi continue activitatea după ispăşirea condamnării la închisoare. În atac îşi face apariţia Daniel Ene, fratele unui alt fost înaintaş de marcă al Rapidului, Gică Ene. Campionatul este terminat dezamăgitor, pe locul 10, dar, după exact 30 de ani, Cupa României revenea în vitrina Giuleştiului, echipa lui Bazil Marian izbutind să câştige finala cu Jiul Petroşani (2-0). În acelaşi an, Rapid a avut şi un parcurs remarcabil în Cupa UEFA, eliminând două nume mari ale Europei, Napoli şi Legia Varşovia, capotând în faţa mult prea puternicei grupări engleze Tottenham Hotspur.






Performanţa a fost repetată în sezonul următor (1972/1973), în care, participantă în Cupa Cupelor, Rapid a ajuns în primăvara europeană, după ce le lăsase pe drum pe Landskrona BoIS şi Rapid Viena, fiind eliminată tot de o formaţie englezească, Leeds United. Din păcate, în campionat salvarea de la retrogradare a venit numai cu ajutorul golaverajului.
A fost însă doar o amânare a prăbuşirii. În vara lui 1974, Rapid ajungea din nou, după aproape două decenii, în eşalonul secund, de unde, din fericire, a revenit, după doar un campionat, la finele căruia a reuşit să triumfe şi în Cupa Românie (2-1, după prelungiri, în finala cu Universitatea Craiova, cu două goluri ale lui Nae Manea), dar şi în competiţia rezervată juniorilor. Lotul cu care Rapid a revenit în Divizia A şi a câştigat Cupa: Răducanu, M. Ioniţă, V. Roşca - Pop, Grigoraş, Fl.Marin, Oct. Niţă, Iordan, Puriţ, Fl. Costea, Opriş – Angelescu, Râşniţă, M. Savu, G. Petcu, Naghi, Pleşoianu, Cihodaru, Tudosie - G. Constantinescu, M. Stelian, Neagu, Manea, Bartales, Mihalache, Stanca, D. Ioniţă, Nicoloff, Rădoi. Antrenori: Ion Motroc şi Vasile Copil.
Entuziasmul s-a risipit totuşi iute şi, la capătul a două ediţii chinuite, s-a ajuns (în vara lui 1977) în faţa celei mai negre perioade din viaţa Giuleştiului: şase campionate în Divizia B!





Cu Valentin Stănescu (ajutat de “copilul” său favorit, Nichi Dumitriu) revenit pe banca tehnică în 1982, Rapid a izbutit, un an mai târziu, să curme chinul suporterilor săi. Giuleştenii au defilat prin seria a II-a a eşalonului secund, punând, la sfârşit, 14 puncte între ea şi Dinamo Victoria. Galeria putea cânta, descătuşată: „Da, da, da / Rapidul e în A!”.






La capătul a şase ani împovărători, în care aşteptarea s-a tot prelungit, Grantul redevenea punct pe harta Diviziei A. Din echipa care retrogradase în 1977 nu mai rezistaseră până aici decât şase jucători: Ion Manu, Adrian Dumitru, Bratu Pârvu, Gabriel Petcu, Florin Cojocaru şi Nicolae Manea! Lotul care a readus Rapidul în Divizia A dup 6 ani: Manu, Ion Gabriel - I. Popescu, Ispas, Pârvu, Tiţă, Belu, Ad. Dumitru, A. Mincu, Băjan - Paraschiv, Ion Ion, G. Petcu, Şişcă, Petruţ, Petre Petre - Cojocaru, Damaschin I, Manea, Iancu, Avram. Antrenori: Valentin Stănescu şi Emil Dumitriu.
Gloria de odinioară a marii echipe din Giuleşti rămânea totuşi, mai departe, un vis parcă prea greu de realizat. Evoluţiile “alb-vişiniilor” n-au evadat dintr-o mediocritate pe undeva de înţeles. Rapid rămânea o echipă săracă (prin 1978 ajunsese chiar la mila unei primării de sector!), neavând susţinerea unor grupări devenite jucării ale potentaţilor vremii: Steaua, Dinamo, Victoria sau Flacăra Moreni. Şi, cumva logic, s-a ajuns la situaţia ca Realul din Giuleştiul să calce pe urmele unei alte formaţii de tradiţie, Progresul, trimisă în Divizia C, după ce bătrânul stadion din Parcul cu Platani fusese dezafectat, iar tribunele sale fuseseră transferate pe nou stadion al Victoriei, în Complexul din “Ştefan cel Mare”.
Astfel că, în 1989, Rapid a coborât iar în Divizia B, cu vreo doi ani mai devreme fiind salvată doar de un blat care a făcut istorie: 4-3 cu Dinamo, în Giuleşti, cu trei goluri ale lui Cămătaru (aflat în cursa pentru cucerirea Ghetei de Aur, întrecere desfiinţată ulterior tocmai din cauza românilor).
Parcă pentru a confirma zvonurile, după retrogradare au fost trimişi la Rapid doi “emisari” ai Ministrului de Interne, antrenorul Gigi Mulţescu şi directorul tehnic Vasile Anghel, care au şi mărturisit atunci că au misiunea de a… păstra liniştea în Giuleşti! „Am fost trimişi să readucem Rapidul în Divizia A. Pe de altă parte, Ministerul de Interne doreşte linişte. O linişte care se poate obţine numai reparând o nedreptate”. Erau gândurile - mărturisite cu voce tare - ale celor doi „salvatori”. La care nedreptăţi făceau ei referire, nu era greu de bănuit...
Deşi la finele turului echipa din Grant era pe primul loc în seria a II-a a Diviziei B, Revoluţia i-a îndepărtat pe cei doi de la timona Rapidului. Ca dovadă a modului în care era percepută „destinaţia” din care sosiseră Mulţescu şi Vasile Anghel, trebuie aflată o întâmplare petrecută imediat după decembrie 1989.
Prin februarie 1990, Dinamo trăia momente grele, multă lume cerând desfiinţarea clubului patronat de MI. S-a apelat la măsura schimbării numelui în „Unirea Tricolor”, metamorfoză ce n-a ţinut decât pentru câteva zile. Tocmai pentru a căpăta, într-un fel, o recunoaştere publică a atât de hulitei echipe din „Ştefan cel Mare”, antrenorul dinamovist Mircea Lucescu şi preşedintele Vasile Ianul au pus la cale un amical cu Rapid, care ar mai fi putut reduce din tensiunile acelei perioade.
Demonstrând, în plus (credeau ei), că o grupare populară cum era cea „alb-vişinie” accepta, până la urmă, legitimitatea rivalei de-o viaţă. Întâmplător, suporterii au aflat despre acel joc amical şi au apărut la stadionul din Giuleşti exact în momentul în care jucătorii se pregăteau să urce în autocar. Înnebuniţi de furie, membrii galeriei au ameninţat că vor da foc autocarului dacă rapidiştii pleacă spre locul disputării jocului. Suporterii au şi făcut rost de câteva canistre (pline cu... apă, nu cu benzină, dar stratagema a ţinut!), postându-se în faţa maşinii. Lucescu şi Ianul, care au făcut de cinci-şase ori drumul între „Ştefan cel Mare” şi Giuleşti, au încercat zadarnic să-i înduplece pe suporteri. Meciul, plănuit să se joace pe terenul Victoriei, din Complexul Dinamo, n-a mai avut loc, iar rapidiştii au făcut doar un antrenament, pe „Giuleşti”.
Cursa de regularitate dusă de Rapid către promovare n-a mai putut fi împiedicată de nimeni. Golgeterul giuleştenilor a fost un „veteran”, Nelu Goanţă, cu 16 reuşite, urmat puştiul adus de la Autobuzul, Rodin Voinea (12 goluri), printre marcatori aflându-se şi portarul Barba, executantul unui penalty în partida din tur, cu IMASA Sf. Gheorghe. Nu trebuie uitat nici faptul că Gigi Mulţescu l-a promovat la seniori, în toamna lui 1989, pe Nae Stanciu, pe când viitorul căpitan al „alb-vişiniilor” avea doar 16 ani! Lotul de jucători care a reuşit promovarea: Toader, Barba, V. Niculae, Mincă - Şt. Bălan, N. Stanciu, Rada, Cârstea, Constantinovici, Mustăţea, Vameşu, Teodorescu, Bârsăşteanu - Drăghici, Bealcu, Estinca, Goanţă, Dumitraşcu, D. Sava, Cr. Nicolae, Trandafir, M. Iosif, Burlan - Ţâră, R. Voinea, Damaschin II, Caciureac, Cr. Sava, M. Năstase, Minoiu, Ivaşcu. Antrenori: Gheorghe Mulţescu şi Teofil Codreanu / Ion Ionescu şi Teofil Codreanu / Teofil Codreanu - Octavian Niţă.





Nici primele două campionate de după Revoluţie n-au părut să schimbe prea multe din “traiectoria” pe care Rapidul pornise de aproape două decenii. Abia în vara lui 1992, ministrul Transporturilor, din acea vreme, Traian Băsescu, a luat taurul de coarne şi s-a implicat serios în viaţa Giuleştiului. L-a înlăturat pe preşedintele de atunci, Mihai Zaharia, şi a adus un conducător cu experienţă, Mircea Pascu (fost preşedinte al FRF), care l-a desemnat ca antrenor principal pe un ex-selecţioner al echipei naţionale, Mircea Rădulescu, înlocuitor al unui alt fost antrenor de primă reprezentativă, Gheorghe Constantin.
Cu Mircea Rădulescu şi Marcel Puşcaş pe bancă, Rapid a reuşit, în 1993, să prindă din nou cupele europene, după o întrerupere de 18 ani. Numai că situaţia materială grea din Giuleşti l-a făcut pe Rădulescu să aleagă oferta venită din partea echipei naţionale a Egiptului, lăsându-l în locul său pe Marcel Puşcaş. El a fost cel care a condos echipa în dubla manşă din Cupa UEFA (1-3 la Milano şi 0-2 la Bucureşti), disputată în compania prestigioasei Internazionale Milano, cu Dennis Bergkamp în atac şi celebrul Walter Zenga în poartă.
A fost momentul în care în viaţa Rapidului a intrat omul de afaceri George Copos. Iar prima sa mutare importantă a fost aducerea antrenorului Viorel Hizo. Cu el la timonă, Rapid şi-a păstrat locul european şi a cucerit, în vara lui 1994, Cupa Ligii, trimiţând, după mulţi, mulţi ani, şi trei jucători (Stelea, Chiriţă şi Vlădoiu) în lotul naţional participant la World Cup din SUA.
Prima şansă de a câştiga din nou o competiţie internă a fost ratată la mustaţă în 1995, când s-a pierdut, la penaltyuri, finala de Cupă cu Petrolul. A fost un “meci cu cântec”, despre care s-a aflat, mai târziu, că nu s-a jucat numai pe teren… Începuse şi o adevărată rotaţie a antrenorilor pe banca tehnică a Rapidului. În primăvara lui 1995 (după ce reuşise, în toamna lui 1994, cel mai lung traseu european din ultimii 30 şi ceva de ani şi după ce bătuse Steaua cu 4-1 în “optimile” Cupei), Hizo a fost schimbat cu Cârţu, care a ratat şi podiumul, şi Cupa, tehnicianul oltean fiiind înlocuit, câteva luni mai târziu, cu acelaşi Hizo. Nici el n-a rezistat prea mult în acest al doilea mandat, la timonă revenind Mircea Rădulescu, sub comanda căruia a fost ratat locul secund, în vara lui 1996, cu toate că, după etapa a 29-a, Rapid avea opt puncte în faţa Naţionalului! În ultimele cinci jocuri, giuleştenii au mai agonisit doar două puncte, dintre care unul în runda de final, cu Dinamo, meci disputat în “Ştefan cel Mare” cu porţile închise, fără spectatori!
Rădulescu a plecat şi el în toamna lui 1996, pe bancă reapărând un fost mare jucător al Rapidului, Liţă Dumitru. Şi domnia acestuia a fost relativ scurtă, până în returul ediţiei 1996/1997, când, “ratând” aducerea lui Florin Marin de la Ceahlăul, Goerge Copos l-a înscăunat pentru ultimele 12 etape pe Nae Manea, o altă fostă glorie a Giuleştiului.






Vara lui 1997 avea să devină un moment de cotitură în istoria modernă a Rapidului. După mai multe încercări nereuşite, George Copos şi Dinu Gheorghe l-au convins pe Mircea Lucescu să preia conducerea tehnică. Primul campionat, 1997/1998, a fost ratat de puţin, la mare bătaie cu Steaua, reuşindu-se, în schimb, recucerirea Cupei (1-0 în finala cu Craiova, echipa care, smulgând remiza în meciul direct din ultima etapă, pe terenul din Bănie, dusese titlul în Ghencea).
A doua oară însă, Lucescu n-a mai acceptat înfrângerea şi, de această dată având-o ca principală contracandidată pe Dinamo, marele nostru tehnician a readus titlul în Giuleşti după 32 de ani! Şi asta, cu toate că, spre finalul turului, Lucescu acceptase oferta venită de la Internazionale. Din păcate pentru antrenor şi din fericire pentru Rapid, mandatul italian n-a durat decât patru luni, de ajuns pentru ca Lucescu să se întoarcă la Rapid şi să bată în “Ştefan cel Mare” pe Dinamo, care părea să fi scăpat în câştigătoare! Şi eventul, primul din istorie, a fost aproape de realizare, dar finala de Cupă cu Steaua n-a putut fi tranşată din cauza unei neatenţii colective, în ultimul minut al timpului regulamentar de joc, cand a egalat “la doi” Belodedici, Steaua impunându-se apoi la loviturile de departajare. Campionii din 1999 au fost: Lobonţ (31 jocuri-0 goluri marcate), M. Bratu (4-0) – Stanciu (28-1), B. Andone (14-0), Dulca (14-3), Iencsi (26-3), Rednic (32-1), V. Popa (1-0), Nanu (23-1), Bolohan (22-1), Mutică (22-4), D. Chiriţă (3-1), I. Voicu (5-0) – Sabău (22-1), Măldărăşanu (33-4), Lupu (28-5), Bundea (25-6), Maier (22-1), Bugeanu (2-0), Minteuan (4-0), Raţ (3-0) – Şumudică (31-17), Pancu (27-6), S. Radu (15-2), R. Niculescu (8-2), C. Barbu (11-8), I. Ganea (16-11). Antrenori: Mircea Lucescu - Nicolae Manea şi Marian Rada / Mircea Rednic - Nicolae Manea şi Marian Rada / Dumitru Dumitriu - Nicolae Manea şi Marian Rada / Nicolae Manea - Marian Rada / Mircea Lucescu - Nicolae Manea şi Marian Rada. Conducerea clubului: Dinu Drăgan – director general; Grigore Sichitiu – director sportiv / Dinu Gheorghe – preşedinte; Dinu Drăgan – director general; Grigore Sichitiu – director tehnic; Paul Cazan – director sportiv.
Cu mai bine de jumătate de echipă (Pancu, Nanu, Şumudică, Ganea şi, ceva mai târziu, Ganea, Bundea şi Lobonţ) vândută după câştigarea titlului, Rapid n-a izbutit în ediţia 1999/2000 decât să cucerească prima sa Supercupă (5-0 cu Steaua!), ieşind pe locul doi în campionat şi înclinându-se în faţa Craiovei, în Cupă.





După trei ani fructuoşi petrecuţi în Giuleşti, Mircea Lucescu a ales din nou străinătatea în vara lui 2000, preluând echipa la care jucau doi mari fotbalişti români, Gică Hagi şi Gică Popescu, Galatasaray, recent câştigătoare a Cupei UEFA, cu care avea să aducă la Istanbul Supercupa Europei. În locul său, la Rapid a venit un alt nume mare, Anghel Iordănescu. Acesta a capotat însă lamentabil, lăsând echipa, după numai 10 etape, în jumătatea a doua a clasamentului.
Noul antrenor a devenit Mircea Rednic, care abia abandonase cariera de fotbalist, ultimii trei ani jucându-i sub tricoul alb-vişiniu. El a reuşit să redreseze cât de cât corabia, Rapidul prinzând, cu emoţii, ultimul loc ce dădea dreptul de participare în Cupa UEFA. În care echipa a fost condusă însă de un alt „ex”, Viorel Hizo.
Campionatul 2001/2002 a fost unul special. În primele 10 etape, Rapid a dominat categoric întrecerea internă, distanţându-se la cinci puncte în fruntea clasamentului. După alte cinci etape, giuleştenii se aflau la cinci puncte în... urma lui Dinamo! În acel final de stagiune, şi-au intrat în rol arbitrii, care au dus la exasperare conducerea rapidistă, George Copos ordonând părăsirea terenului la Braşov! Cu două etape mai devreme, un anume Frăţilă, din Constanţa, făcuse praf meciul FC Argeş- Rapid (1-0), furând la drumul mare echipa oaspete. Spre finalul campionatului, Hizo a fost schimbat de... Rednic, care a condus echipa spre cel de-al 11-lea triumf în Cupa României (2-1 în finală cu Dinamo). Acest meci a deschis o serie unică în fotbalul românesc, Rapid reuşind, în doar un an şi jumătate, nu mai puţin de 6 victorii consecutive în faţa dinamoviştilor.




Victoria din Cupă a prefaţat al treilea succes din campionat, Rapid dominând cu autoritate ediţia 2002/2003. Turul a fost terminat cu 10 puncte avans, iar primul loc n-a mai fost cedat până la final, deşi, pe o cădere a giuleştenilor, Steaua a ajuns să se apropie la cinci puncte. Dar, atât. Lotul care a adus cel de-al treilea titlu în Giuleşti: Dolha (22 jocuri-0 goluri marcate), I. Curcă (4-0), R. Lucescu (1-0), Savici (3-0) – Buta (3-0), I. Voicu (19-1), Iencsi (27-4), Maftei (29-3), Perjă (20-3), Raţ (28-2), Grigore (15-0), N. Constantin (4-0), Muzinga (2-0) – Măldărăşanu (14-2), Sabău (16-1), Ilyeş (22-5), Şoavă (28-1), Schumacher (10-1), Bisconti (8-0), Godfroid (24-5), Pandele (1-0), Cl. Ionescu (1-0) – Fl. Bratu (27-11), Bădoi (30-7), D. Niculae (28-6), R. Niţă (19-5), Makinwa (11-2), Saghin (1-0). Antrenori: Mircea Rednic şi Marian Rada. Conducerea clubului: George Copos – preşedinte Consiliu Director; Răzvan Lucescu – vicepreşedinte; Cristian Costache – director imagine; Roberto Verdeş – director marketing; Constantin Zotta – secretar general; Alexandru Niculescu – secretar adjunct.





Ca de obicei, continuarea n-a fost cea aşteptată şi dorită. Turul ediţiei 2003/2004 a fost parcurs rezonabil şi prima jumătate (în care s-a strecurat eliminarea dramatică din Liga Campionilor, în faţa Anderlechtului, pe care, după 0-0 la Bucureşti, Rapid l-a condus la Bruxelles cu 2-0 la pauză, încasând însă trei goluri în repriza a doua!) a fost încheiată cu trei puncte în urma Stelei şi a lui Dinamo. Schimbarea surprinzătoare a antrenorului Mircea Rednic, dictată de noul preşedinte executiv, Ioan Becali (care l-a adus cu el pe Dan Petrescu), s-a transformat într-un fiasco, Rapid pierzând şi participarea în cupele europene. Readucerea, pentru a patra oară, a lui Hizo n-a mai reuşit decât să „stabilizeze” Rapidul pe locul trei.

În ciuda finalului rezonabil, Viorel Hizo n-a fost păstrat pe banca tehnică şi venirea lui Dinu Gheorghe ca preşedinte, înaintea ediţiei 2004-2005, a coincis cu instalarea lui Răzvan Lucescu în funcţia de antrenor principal. Lucescu jr, care mai activase în Giuleşti ca jucător şi conducător, venea de la Braşov, unde adunase primele sale şase luni de antrenorat, răstimp în care salvase “Steagul” de la retrogradare.

Sezonul, început promiţător în campionat, a adus şi o primă mare dezamăgire, eliminarea prematură din Cupa României (0-1 în “16”-imi, pe terenul divizionarei B din Brăila). Cu toate acestea, şansele la titlu au rezistat până spre partea a doua a returului, când o neaşteptată remiză în Giuleşti, cu deja retrogradata Apulum Alba Iulia, a frânt speranţele Giuleştiului. O serie de (ultime) opt meciuri fără înfrângere a parafat totuşi revenirea în Europa, în Cupa UEFA, pentru care s-a tremurat în ultima rundă, când s-a obţinut egalul salvator, în “Regie”.




Sezonul 2005-2006 avea să fie unul dintre cele mai spectaculoase, mai tensionate şi mai palpitante din istoria recentă a Rapidului. A fost, mai întâi (după egalul, 1-1, de acasă, cu FC Argeş, din runda a doua), demiterea de o noapte a lui Răzvan Lucescu, care a rămas pe bancă şi datorită presiunii făcute de jucători, decişi să lucreze mai departe cu tânărul lor tehnician. Astfel, Rapid a început o luptă inedită, pe trei fronturi, campionat, Cupa UEFA şi Cupa României, pe care nimeni n-ar fi anticipat-o la început sezonului. Cel puţin în Cupa UEFA, aşteptările au fost depăşite cu mult. S-a intrat în grupe după trei tururi preliminare (cu titrata Feyenoord lăsată pe dinafară), iar clasarea chiar pe locul 1 în grupa G, înaintea lui Şahtior, VfB Stuttgart, PAOK Salonic şi Rennes, a reprezentat un succes pe cât de surprinzător, pe atât de răsunător. La fel cum a fost şi victoria lui Răzvan în faţa tatălui său, Mircea, la Doneţk, într-o confruntare unică în fotbalul mondial. Aventura europeană a Rapidului, care a cuprins şi eliminarea a două puternice echipe germane, Hertha Berlin şi SV Hamburg, s-a curmat abia în sferturile Cupei UEFA, într-o altă dispută istorică, cu Steaua! Eliminarea s-a consemnat doar în urma a două remize (1-1 în Giuleşti, 0-0 pe “Naţional”) în care echipa lui Răzvan Lucescu n-a fost cu nimic mai prejos, ba dimpotrivă, decât Steaua. Cu acelaşi adversar s-a purtat, până în ultimele 90 de minute, şi lupta pentru titlu, steliştii impunându-se şi graţie “culiselor”, în care au punctat puternic, folosindu-se metode blamate de toată lumea, dar netaxate în mod oficial: replici date Stelei, de unele echipe, “fără răutate” (după cum a explicat chiar patronul “roş-albaştrilor”, G. Becali), echipe care au mâncat însă jar în faţa Rapidului; oferirea de bani, cu martori, adversarelor Rapidului etc. Finalul, jucat într-o tensiune extraordinară, a adus episodul jenant de la Petroşani, unde nervii giuleştenilor au cedat în faţa arbitrajului prestat de Heleşteanu, care a eliminat până la urmă cinci jucători rapidişti şi meciul s-a întrerupt din “lipsă de combatanţi”, fiind omologat ulterior cu scorul de 3-0 în favoarea minerilor. Cu toate acestea, locul secund în campionat, parcursul european excelent şi readucerea Cupei României după patru ani în vitrina Giuleştiului au parafat poate cel mai prolific sezon din istoria Rapidului.




Vara lui 2006 a fost, totuşi, la fel de agitată. Răzvan Lucescu a fost la un pas de a accepta oferta venită de la Timişoara şi s-a răzgândit în ultima clipă, tot la rugăminţile jucătorilor. Al treilea an de mandat al lui Răzvan Lucescu (devenit astfel cel mai longeviv antrenor rapidist din ultimele trei decenii!) n-a mai adus succesele din anul precedent. S-a ratat şi obţinerea locului secund, care ar fi dus în preliminariile Ligii Campionilor (locul patru obţinut a fost cel mai slab din ultimele campionate), în Cupa UEFA nu s-a mai ieşit din grupe, în care s-au obţinut – caz mai rar – patru remize, dar finalul şi calificarea în cupele europene au fost salvate de finala Cupei României. Disputată la Timişoara, pe terenul adversarului din ultimul act, Poli, aceasta a revenit fără dubii, 2-0, echipei lui Răzvan Lucescu, care a cucerit cel de-al 13-trofeu din palmares.

Finala de pe Bega a reprezentat şi meciul de adio pentru Răzvan Lucescu, care, absolut uimitor, a ales să meargă în Divizia B, la Braşov, unde-l aştepta fostul său colaborator, Dinu Gheorghe, plecat din Giuleşti în toamna lui 2006. Sezonul 2007-2008 a fost început, astfel, cu un nou antrenor, italianul Cristiano Bergodi (primul tehnician străin din istoria postbelică a Rapidului), care a abordat jocurile oficiale cu un lot remaniat substanţial şi cu un nou sistem de joc. Dar primul meci a coincis şi cu primul trofeu, Supercupa României, câştigată la penaltyuri (6-5 / 1-1 după 120 de minute) în faţa campioanei en titre, Dinamo.